Mie mi se pare ca, asa cum s-a zis mai sus nu suntem nici lenesi, si nici indiferenti degeaba.
Iar despre credinta, cred ca avem credinta. Sau cel putin mult mai multa decat altii mai civilizati.
Parerea mea este ca am fost prea toleranti.
Am fost toleranti cu raul si raul a crescut.
Ne gandim la mantuirea noastra, dar nu ne-am gandim la cum vor putea creste copiii si nepotii nostri.
N-am venit aici sa imparatesc, tac din gura, ma supun, si nedreptatea mea se va transforma in castig pe lumea cealalta.
Imi vad in liniste, smerit de viata mea.
Am trait o viata independenta de lumea asta, si lumea asta a luat-o pe carari independente fata de viata si valorile noastre.
Si acum surpriza: lumea asta devine chiar incompatibila cu viata noastra crestineasca...
Poate si pentru ca noi crestinii am lasat-o s-o modeleze necrestinii?
E foarte bine ca unii se gandesc la mantuirea lor si se calugaresc.
Ei au renuntat la viata si vor primi insutit.
Dar am impresia ca noi, cei care traim in lume avem o atitudine prea toleranta cu raul si nedreptatea.
Ala e rau. Lasa-l, eu sa fiu bun.
Consideram ca raul se invinge numai daca nu il lasam sa se lipeasca de noi.
Desi aproape nimeni nu reuseste asta si e mult mai usor sa iei atitudine fata de el.
Nu stiu de ce am eu impresia ca vesticii, care nu au avut atata credinta, nu au fost atat de toleranti: << bah, e nedreptate? pun mana pe par si-i impusc. pai o viata o traiesc si apoi sunt pamant, si mai inghit orice si aici... >>
Ei ies la lupta impotriva raului cu mijloace fizice din lumea asta.
Si vreau sa zic aici ca nu indemn lumea sa puna mana pe par. Desi recunosc ca uneori mai imi vine si mie.
Noi zicem ca oricum, traim pe unul din cei trei de 6, ce sa cerem de la lumea asta... Trebuie sa vina si rau la putere...
Si daca nu traim? Daca mai e mult pana acolo?
Daca si Stefan cel Mare si alti voievozi ar fi zis ca traiesc pe 2 de 6?
Si n-ar mai fi facut manastiri, nimic, nu eram acum cu bruneti rritzi cu paru cret si ne rugam la Alah?
Ce ziceti?
|