Eu cred ca lumea asta ar putea fi un loc mai bun daca am alege sa fim, fiecare , un exemplu nu un calau. Precum am mai spus, stam pe margine si aratam cu degetul catre altii, blamandu-i si etichetandu-i, punanadu-i in sertarase ... Daca nu putem face asta, atunci ne cuprinde frica ... Nu avem obiceiul de a cauta, de a incerca sa intelegem si alte puncte de vedere, pentru ca asta ar presupune energie si timp si efort... si nu o sa ne mai ramana pentru sportul nostru favorit: aratatul cu degetul.

Strigam cu voce tare ca suntem un neam de crestini, cu unii mai crestini decat altii, dar nu ne cunoastem adevarata identitate in Hristos. Nu stim exact ce inseamna sa fii crestin, pentru ca daca am stii, am vrea cu toata fiinta noastra sa FIM CRESTINI. Adica, sa punem in practica tot ceea ce Domnul nostru ne invata si ne-a invatat. Si iarasi, este o chestiune de alegere.

NU poti sa convingi pe nimeni de nimic, decat prin puterea exemplului.

Cred ca singurul drum spre iesirea din ignoranta este acesta: cu ochii atintiti in sus. Pe genunchi. In rugaciune. Cerand Celui ce este singurul care poate da sa ne deschida ochii si mintea. Lasandu-l sa ne calauzeasca. Arzand de iubire pentru El si punandu-l in centrul vietii noastre. Luandu-L ca model.

Si asta ... este tot o chestiune de alegere.