literatura crestina este foarte bogata, in special in partea poeziei. si cand ma gandesc la poezia crestina imi aduc mereu aminte de cum recita parintele Teofil Praian cate o poezie la fiecare conferinta sau interviu. :-) cred ca cea mai frumoasa poezie se gaseste in cuvintele slujbelor randuite de Biserica. IPS Bartolomeu Anania spunea intr-un interviu ca in momentul in care a inceput sa traduca Vechiul Testament dupa versiunea Septuaginta, a incetat sa mai scrie orice fel de poezie, ramanand fara cuvinte in fata frumusetii Psalmilor lui David.
postez una din frumoasele Ode ale lui Solomon (rugaciuni din primele secole crestine), publicate la ed. Anastasia:
M-am imbracat cu iubirea Domnului.
Si madularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste.
Caci n-as fi stiut cum sa-L iubiesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu.
Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit?
Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu
Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu.
Si nu voi mai fi strain
caci nu este invidie la Domnul Cel Prea Inalt si indurator.
Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel Iubit;
iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu.
Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor,
cu adevarat va fi nemuritor.
Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata,
va deveni viata.
Acesta este Duhul Domnului Care nu e mincinos,
Cel ce invata pe fiii oamenilor sa afle Caile Lui.
Fii intelept si intelegator si priveghetor.
Aliluia.
|