[elizabeta]

In seara asta, dupa ce ne-am facut rugaciunile impreuna, sotul meu m-a intrebat de ce sunt asa de abatuta...si i-am spus ca sunt asa pentru ca am citit postarile...sotul meu vorbeste putin, si doar cand are ceva de spus...s-a uitat la mine cu o privire blanda, dar ferma, si mi-a raspuns "bine, dar n-ai spus tot tu ca toti oamenii de aici sunt buni? te-ai gandit ca poate unii sunt singuri, altii poate sunt bolnavi, altii departe de casa si de familie, iar altii au probleme despre care nici n-au cui sa povesteasca? si poate chiar tu ai fost insensibila, n-ai spus ca la un moment dat l-ai trimis pe un baiat sa-si ia matura si sa zboare deasupra orasului? lasa mai bine paiul in ochiul fratelui tau acolo unde este, cel putin pentru moment si uita-te in inima ta mai intai..."

Asadar, frati si surori, va cer iertare din toata inima pentru orice rana, cat de mica...
...si, la randul meu, va iert pe toti, stiind bine ca nici unul dintre voi n-ati vrut, de fapt, sa faceti rau nimanui...