Citat:
În prealabil postat de sophia
A trebuit sa ma intrerup, ca mai am si alte treburi.
Revin, pentru ca mai am ceva de spus.
@glykys - multumesc pentru vorbele frumoase si blande si pentru interventia pe langa Zaharia.
Vroiam sa mai spun ca sunt f.surpinsa de un lucru. Multe lume, chiar si glykys spune aici despre credinta (cea ortodoxa in speta) ca nu este comoda, frumoasa, "nu este o placinta dulce si insiropata".
Mai inati ca nu pricep de ce nu poate fi asa, ca Dumnezeu nu ne cere sa nu mai fim oameni.
Pe urma tocmai aceia care din cate par cel putin o duc cel mai usor si n-au probleme spun asta? Pai tocmai ca la ei care citesc toata ziua carti de religie greoaie (au timp, rabdarem creierul si sufletul liber de oboseala si probleme), le vin copiii usor, fara probleme (din Cer cum s-ar spune) si mai ales...fara sex, pot trai fara mancare fericiti si sanatosi, nu au dureri, pot sta ore intregi in biserica, sculati de la 6 dimineata, in picioare (ca bancile sunt interzise), etc. sa nu ai continui. Care au duhovnici si preoti minunati, agape si petreceri la biserica, catehism, reviste, etc.
Tocmai aceia imi spun mie ca e grea credinta. pai pentru ei se pare ca este floare la ureche, parfum de tei.
Pentru mine si altii ca mine, sau mai rau, aflati in boli si grele incercari, acolo atunci cum este credinta, va intreb eu? E usoara, comoda?
De aceea si tocmai asta va intreb mereu: cum faceti voi insiva sa va fie asa, nu ce spun dogmele si Sfintii parinti si altii. Voi cum faceti?
Nimeni nu mi-a raspuns vreodata cum reuseste sa se imprtaseasca in fiecare duminic si chiar mai des si in acelasi timp sa munceasca, sa nu manance mai nimic si sa nu traiasca cu sotul/sotia.
Lucruri din astea practice as vrea sa aflu si sa invat. Ca eu nu reusesc, nu pot.Eu ma stradui sa le impac pe toate: si pe mine, si pe sot, si pe Dumnezeu si pe altii de langa mine sa-i ajut, si pe preot.
Si deja m-am terminat, nu mai pot.
Glykys, asta vreau eu de la Zaharia, Tine, Cristiboss si altii. Lasati-ma cu acea invataura si traditie teoretica, cu dogme. Eu trebuie sa traiesc si sa ma descurc in viata. Cum fac (fara a supara nici pe Dumnezeu nici pe oamenii din jurl meu)?
|
Draga Sophia,
Am citit cateva dintre mesajele tale, un mesaj al "Inchizitorului" si alte cateva raspunsuri. Intrebarile tale sincere dar si raspunsurile ocolitoare pe care le-ai primit m-au determinat sa-mi spun si eu parerea (de fapt parerile) referitoare la religia ortodoxa si la adeptii ei si-mi voi asuma ploaia de critici.
In primul rand, ma simt obligata sa anunt ca vorbesc in calitate de simplu ortodox, "pareri neavizate",cum ar spune unii, caci nu am studiat religia intr-o facultate cu profil teologic. Ceea ce stiu despre "Doamne-Doamne" am invatat intai de la bunica mea care in copilarie ma ducea saptamanal la biserica, ma invata rugaciuni, ma invata sa ma inchin in fiecare seara(fara nicio exceptie, oricat de obosita sau bolnava as fi fost) si ma invata sa nu mananc "de frupt" miercurea, vinerea si in posturile de peste an. Apoi cand am invatat sa citesc, am rasfoit vechiul testament, am citit noul testament si cateva carti religioase (am citit si asa zisul "Talisman" care acum mi se pare o prostie la fel de mare precum mass-urile de pe messenger, caci dragostea lui Dumnezeu nu poate fi conditionata de numarul de carticele cumparate si daruite).
Stiu ca "inchizitorii" de pe acest forum vor fi consternati de ceea ce voi afirma, dar prefer sa fiu sincera si sa spun ca eu ma simt foarte impacata cu Dumnezeu, dar nu si cu religia ortodoxa. Am sa explic si de ce: sunt de acord ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, dar a fost scrisa de oameni (care si-au lasat amprenta mentalitatii vremurilor lor), sunt de acord ca trebuie sa ne marturisim pacatele, dar nu vad de ce am avea nevoie de un tertz duhovnic care sa hotarasca gravitatea pacatelor, cand eu stiu cel mai bine ce regret si ce nu (eu am inceput sa ma spovedesc doar in fata lui Dumnezeu si in felul acesta mi se pare mai sincer pt ca astfel El vede cat de mult regret faptele pe care eu intradevar de consider pacat si nu trebuie in timpul marturisirii sa ma intreb de ce sa ma caiesc pt unele fapte pe care desi le-am facut din dragoste, duhovnicul le considera aproape de neiertat), cred ca Dumnezeu ne iubeste, dar nu pot sa cred ca trebuie sa ne fie teama de El (detest sintagma "cu frica de Dumnezeu", daca si de El trebuie sa-mi fie frica, atunci cine ne mai apara?de cine sa ma simt ocrotita, daca nu de El?), cred in Dumnezeu dar nu si in "Sfintii Parinti"(sunt de acord ca au avut si ei parerile lor, dar nu ca trebuie sa luam aceste pareri drept litera de lege, ca doar avem o Biblie) etc.
Cat despre intrebari si raspunsuri, cu totii am avut. Eu cred ca cele mai bune raspunsuri vin tot din interior. Degeaba iti vor spune altii cum sa gasesti Calea, daca sufletul tau nu simte asa. Sfatul meu este:intreaba-te pe tine, si astfel iti va raspunde Dumnezeul din tine. Increde-te mai degraba in raspunsurile interioare si vei vedea ca relatia ta cu El va fi una mai impacata, mai destinsa. Daca simti ca te poti salva doar ducand viata austera a calugarilor, inseamna ca asa este. Dar daca tu simti ca Dumnezeu te iubeste ducand o viata normala,de om al societatii in care traiesti, din nou,iti spun ca asa este. Important este sa te asculti pe tine, pt ca Dumnezeu ne raspunde cu adevarat (chiar daca uneori nu avem curaj sa credem ca asa este) si doar facand ceea e simtim ca El ne raspunde vom fi cu adevarat impacati cu El.
Nu sunt un model demn de urmat, dar cand vreau binele cuiva ii doresc sa aiba o relatie cu Dumnezeu, cel putin la fel de impacata precum este relatia mea cu El. Si din tot sufletul iti doresc acest lucru.
Imi cer scuze daca am plictisit postand un mesaj prea lung, dar eu simt ca Dumnezeu ne iubeste si ca e de acord cu inrederea in sine, fara sa o judece trufie, asa cum am citit pe aici, la fel cum e de acord si cu valorizarea corpului omenesc (atat de denigrat de crestinii evului mediu) care nu e doar lacasul Duhului Sfant, e creatie divina si in consecinta trebuie valorizat la fel de mult precum sufletul.
Sophia, ai incredere in tine! Sfanta Treime sa-ti ajute in tot ceea ce-ti doresti si sper ca iti vei gasi toate raspunsurile si pacea interioara
