Citat:
|
În prealabil postat de cristiboss56
Iubiti crestini, vreau sa ridic o problema pe care am auzit-o de mai multe ori din partea celor ce au aminat marturisirea pacatelor invocind rusinea faptelor si nu in ultimul rind, neincrederea ca faptele lor vor fi auzite chiar de la duhovnic. Care este parerea voastra sincera despre secretul spovedaniei. Poate ca,presupun doar, inainte de 1990 au fost cazuri. Spre exemplu la ce ma refer, daca cineva marturisea ca a ucis sau a comis un viol sau alte fapte foarte grave fara ca autoritatile sa le cunoasca, putea fi dat in vileag chiar de preot? Cum priviti voi aceasta problema ,a rusinii si a "datului in primire". Se justifica in vreun fel?
|
Am vorbit odata cu un politist paznic la puscarie si mi-a spus ca preotul care vine la penitenciar
spune spovedania detinutilor (ce au mai furat fara sa fi spus la dosar sau alte fapte rele).
Se intampla si-n zilele noastre nu numai pe vremea comunismului. Mie mi s-a intamplat ca
fostul duhovnic sa-mi zica ca sunt mandru (am zis si eu la spovedanie asta si nu trebuia sa zica el)
pentru ca ascult cuvintele sfintilor si nu sunt de acord cu gresalele lui.
Spovedania fara lacrimi este ca botezul fara apa(nu are nici o valoare).
Din partea mea nu are decat sa-mi stie toti spovedania,dar sa fie facuta cu lacrimi ca sa nu le
marturisesc dracilor :si eu am cazut,sunt ca voi ( mandru , invidios, manios ) si de-al vostru.
Despre preotii care spun spovedania pot spune ca nu au voie nici sa o asculte( Vezi pe
My blog.ro scriind dreapta sus Tainele Bisericii.