Citat:
|
În prealabil postat de iosif
Nu cred ca exista un tip anume pentur rugaciuni. Uneori ma identific cu acatistul, altelori prefer rugaciunile din cartea " Cele mai frumoase rugaciuni ale Ortodoxiei", alteori prefer sa ma rog dupa cum stiu eu, alteori combin aceste formule. E important sa alegem ceea ce ne prieste cel mai mult starii in care suntem si mai ales sa nu lasam niciodata rugaciunea si gandul la Dumnezeu.
|
Si eu gandesc tot asa, nu poti sa ai acelasi discurs cu Dumnezeu mereu. Eu ma regasesc in rugaciunile de dimineata si de seara, mai ales in inchinaciunile de la cele de seara, imi plac Paraclisul Maicii Domnului si al Sf. Nectarie. De fapt simt ca sunt "lucratoare". Apoi Psaltirea ma modeleaza foarte mult si ma regasesc in ea, in afara de vreo 2 psalmi pe care nu i-am inteles si nu-i citesc decat partial. Acatist citesc cand e ziua unui Sfant si ma gandesc sa-i urez ceva sau mai citesc cateodata Acatistul de multumire. In rest, rugaciunea inimii mi se pare minunata sa o spui atat pentru tine, cat si pentru ceilalti.
Toate astea mi se par prelegeri in a te apropia cat de cat de Dumnezeu, dar adevarata apropiere implica un dialog mai personalizat, la care se ajunge dupa aceste momente. Eu (si duhovnicul meu) merg/mergem pe principiul de a avea un timp pentru rugaciune ca apoi, treptat, treptat, sa se ajunga sa te rogi in afara de timp, tinzand spre neincetat. Eu sunt inca la inceput...dar nadajduiesc la mai bine.
Elena