Citat:
|
Stiu ca nu esti de acord cu mine probabil, dar pentru mine o relatie de prietenie ( tocmai pentru ca e de prietenie si nu de casnicie) nu merita sacrificii enorme, indeplinirea tuturor dorintelor partenerului, sau transformarea in umbra lui si a fricii de a nu-l pierde...renuntand la ceea ce esti tu ca persoana prin conceptiile tale definitorii, aparte de persoanele intalnite in decursul vietii!!
|
O relatie care nu duce la casatorie nu e neaparat una de prietenie (asta imi aduce aminte de fazele alea de clasa a 6-a, in care ceream "prietenia" la fete. Mai nasol e cand ziceau da, habar nu aveai ce sa faci mai departe  ). Sa inteleg ca daca nu te casatoresti cu barbatul respectiv, orice relatie trebuie sa fie pur platonica? Eu am trait cateva povesti de dragoste frumoase pana m-am insurat, asta nu m-a facut mai putin apt pentru casatorie sau casnicia de dupa. Din contra, invatasem deja cate ceva. Pentru ca si treaba asta cu a fi intr-o relatie se invata, ca orice altceva in viata.
Pentru tine a face sex cu un barbat pe care il iubesti e un sacrificiu enorm? Si de ce vezi sexul ca pe o treaba unidirectionala? El e singurul care se simte bine?
Si sa inteleg ca atunci cand decizi sa faci sex cu sotul te sacrifici?
__________________
Traieste o viata implinita. Daca exista zei, si sunt drepti, nu le va pasa cat de devotat lor ai fost, ci vei fi binevenit datorita virtutilor de care ai dat dovada de-a lungul vietii. Daca exista zei, si sunt nedrepti, oricum nu ai vrea sa le fi devotat lor. Iar daca nu exista zei, atunci vei fi disparut pur si simplu, dar vei fi trait o viata nobila, care va ramane in amintirile celor dragi. - Marc Aureliu
Question everything.
|