E destul de delicat un raspuns concret. Poate doar in masura in care tu sincer iti oferi inainte de orice, toate gandurile, Mantuitorului. Daca-i asa, nu ai nici un motiv sa fii ingrijorata. Daca nu...Imi amintesc de un caz in care el a dorit sa "se cunosca" inainte de casatorie, dar fiindca nu era prea mult de asteptat, s-au casatorit mai intai. Din pacate casatoria lor a durat foarte putin, fiindca nu se... potriveau. El parea atat de revoltat si trambita in stanga si-n dreapta ca "e prea larga, dom'ne!" Daca n-ar fi fost el primul, poate mai era de inteles, dar si-asa, ipocrizia unora poate fi descoperita a doua zi dupa casatorie!!
Cel mai bun exemplu in acest sens l-am avut personal. Prima mea prietena era extrem de evlavioasa si poate ca ei ii datorez ceea ce sunt astazi. Ne cunosteam de mici, desi eu eram de la tara, ea de la oras. Venea in vacante pe la bunici... Am iubit-o ca un nebun si inca o mai iubesc, dar e acea dragoste care trece dincolo de placeri trupesti. Niciodata nu am indraznit sa-i cer ceea ce ar fi jignit-o. Nu ne-am certat niciodata, iar cand ne-am despartit (la 24 de ani) am facut-o ca niste oameni civilizati. (Mama ei ii gasise un dascal cu care sa-si uneasca destinul). De cativa ani a devenit preoteasa. Suntem cu totii prieteni de familie, copii lor imi sunt foarte dragi si sunt convins ca si copii nostri au in sufletul ei un loc aparte. Viata ne scoate in fata momente unice si oameni cu totul deosebiti care au un rol aparte in mantuirea noastra. Daca-ti asculti Ingerul Pazitor, n-ai de ce te teme!...