Citat:
În prealabil postat de antoniap
Din pacate, oricat entuziasm am avea, trebuie sa avem grija mai intai de sufletul nostru si sa-i influentam din aproape in aproape pe ceilalti prin exemplul nostru. Alta cale pentru noi cei mici si neinsemnati nu vad. La Sfanta Liturghie se fac si rugaciuni pentru tara. Si n-ar fi rau sa se faca mai multe. Dumnezeu sa ne ajute sa ne rugam cum se cuvine mai intai pentru noi. Cam asa ne sfatuieste parintele Paisie Aghioritul. Acum mi-am amintit.
Iar parintele Adrian Fageteanu spunea de asemenea ca traim vremurile lui ,,Scapa cine poate.'' Parintelui Arsenie Boca de asemenea i s-a spus intr-un vis ori intr-o vedenie ( nu stiu precis) sa nu se mai roage pentru oameni sa le dea pace, ci sa se roage de oameni sa-si schimbe purtarile. Asa ca, nici cel mai sfant patriarh nu ne poate salva daca nu renuntam la pacate si nu ne rugam in primul rand pentru noi.
Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!
|
Cred ca te-ai exprimati un pic gresit, sa ma ierti ca intervin. Ai zis "renuntam la pacate". Eu nu cred ca renuntam propriu-zis la ceva ci dimpotriva ne eliberam de pacate. Renuntarea implica o pierdere, iar prin renuntarea la pacat castigam, ne eliberam, urcam, nicidecum pierdem. Ca "sacrificam placerile relative ' care de fapt au un final dureros e altceva.
In concluzie as spune ca
renuntare nu e un cuvant chiar potrivit in contextul de aici, ci "eliberare". Pun foarte mult accent pe asta pentru ca, uneori oamenii inteleg ca pentru a ajunge la Dumnezeu trebuie sa renunte la ceva, sa piarda ceva. Renuntand la pacat de fapt nu renuntam la nimic, doar castiga. Sper ca am facut bine-inteleasca aceasta idee imprumutata din carte "In sfarsit nefumator" scrisa de Allen Carr in care se foloseste acest rationament pentru a explica fumatorului ca nu renunta la nimic atunci cand vor sa se lase de fumat.
Slava Domnului si va rog sa ma iertati.