Asa cum zicea si andreicozia mai devreme, daca stam si contemplam, putem astepta mult si bine "impartirea" asta. Acceptarea tacita a atator nelegiuiri, atrage consimtirea pacatului comun pe care, vrem - nu vrem, il suportam. Niciodata nu se stie de unde rasare "scanteia". Poate ca deja a aparut, iar acum are nevoie de vant prielnic pentru a se transforma in valvataia de purificare a pacatului.
Ce-i de facut?! Pai la capitolul "imaginatie" cred ca romanul nu sta prea rau. Doar ca arareori si-o foloseste in sens pozitiv. Sa zicem ca are fiecare o lista de prieteni, cu care face de obicei schimb de idei si de mail-uri. Dintre acestia, poate ca nu toti merg la biserica (in mod ciudat, o astfel de initiativa, i-ar "trezi" si pe cei mai... ne-dusi des la biserica!... pentru ca in fiecare dintre noi exista acel sambure de speranta dar si de neputinta de a te lupta cu un sistem imbolnavit total). Daca pregatim un mesaj scurt dar care sa atinga coarda sensibila si a celui mai indiferent cetatean al Romaniei, deja curentul se porneste. Ce-ar trebui sa facem de fapt? Iata o idee: fiecare dintre noi are incredere mai mare in ceva sau cineva care a mijlocit pentru el in rezolvarea unor situatii fara iesire. Acestia pot fi sfinti parinti si maicute, plecati demult la Dumnezeu, dar care nu contenesc a ne ajuta: in acest sens, Parintele Arsenie Boca, Cuvioasa Parascheva, dar si Sf. Mina, Sf Nicolaie si atatia altii, sunt sigur ca vor face ceva daca vom indrazni sa le cerem. Evident ca cea mai de pret mijlocitoare a fost si va ramane Sfanta Fecioara. La fel de benefice sunt si icoanele recunoscute ca "facatoare de minuni", la care avem acces intr-un fel sau altul. Daca fiecare dintre noi (iar pe langa noi, atatia altii din listele noastre de prieteni) ar merge la o biserica (orice biserica) si ar aprinde o lumanare si ar da un banut la Sf Altar, iar pe un petec de hartie ar scrie "Sf. <<CUTARE>>, roaga-te pentru tara aceasta, greu incercata de puterile raului!", nici nu e nevoie de mai mult. Dar cu cat mai multe biserici, cu cat mai multe lumanari, cu cat mai multi doritori de schimbare in bine, cu atat mai mari sperantele ca Dumnezeu ne va arata cum sa ne indreptam noi insine!!!
Si stati linistiti, deocamdata, in privinta PF Daniel! Nu suntem noi in masura sa-l judecam si nici sa-i impunem o anumita tema. Dumnezeu va face cum crede El de cuviinta sa-i dea gandul cel bun. Dar initiativa trebuie sa vina de jos in sus, si in nici un caz de sus in jos. Am observat ca, in general, cam tot ce vine de sus in jos, indiferent din partea cui, ii apare omului de rand ca o impunere si ca un ordin, ceea ce nu poate fi primit cu prea multa tragere de inima!
Deci, iata, se implinesc 20 de ani de cand destinul tarii asteia s-a schimbat in bine si in rau in acelasi timp. Pana si un criminal, dupa 20 de ani de intemnitare, este eliberat, considerandu-se ca si-a ispasit pedeapsa! Haideti sa ne eliberam de robia gandurilor negre si sa facem acum, in ultima saptamana a postului, care ne rascoleste si altfel de amintiri legarte de 17-22 Decembrie, sa facem deci, front comun, oferind un banut, un gand luminat, o rugaciune catre Sfantul cel mai apropiat sufletului nostru, si o lumanare la Sf Altar. Si veti fi uimiti de efectul acestor gesturi. Si-apoi, oricum nu avem ce pierde. Iar la biserica, oare cand mai intram, multi dintre noi? Macar in post sa ne-amintim ca suntem bieti muritori si singuri in lumea asta!
Poate chiar gandurile astea ale noastre de fapt nu sunt ale noastre, ci sunt transmise de bietii nostri soldati care au murit nevinovati aparand tara de noi insine!!!