[Marius22]

Darul este o "materializare" a iubirii si prilej al adevaratei bucurii. Este iubirea concretizata. Pentru aceasta, o existenta care iubeste desavarsit este intotdeauna una care daruieste sau se daruieste. Dumnezeu a daruit mai intai, iar noi, nu am stiut sa primim. Nu am vazut in darul Sau pentru noi, iubirea Sa. Traim cu iluzia ca tot ceea ce suntem si avem, ni se cuvin. Asa am ajuns sa batjocorim si sa necinstim darurile Sale.

In Biserica, invatam cum sa primim si cum sa daruim lui Dumnezeu. "Ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate", rosteste preotul la fiecare Dumnezeiasca Liturghie. Dar, nu numai rosteste, ci chiar aduce. Aducem si noi impreuna cu el.

Daca vom invata sa primim de la Dumnezeu, si cum sa ne daruim Lui, cu siguranta, vom cunoaste si ce daruri se cuvine a ne face intre noi, oamenii. In aceeasi masura vom putea sa apreciem in mod corect darurile primite.

Astfel, nu vom mai privi numai la dar, luat in sine, ci mai ales la iubirea daruitorului, care a imbracat, pentu noi, forma darului.