Frunzarind internetul astazi, am descoperit doua site-uri care mi-au captat interesul pentru cateva ore (din pacate, ambele in lb. engleza) :)
http://fatherstephen.wordpress.com/ este blogul unui parinte ortodox din SUA, convertit de la anglicanism
http://www.antiochian.org/node/16963 (un articol foarte usor de citit, *First Visit to an Orthodox Church: Twelve Things I Wish I'd Known*)
Ce m-a frapat a fost tonul atat al articolelor postate cat si al comentatorilor (
http://fatherstephen.wordpress.com/2...be-2/#comments ilustreaza o dezbatere civilizata intre ortodocsi si protestanti), faptul ca acestia din urma nu erau agresivi si nu incercau sa-si impuna punctul de vedere. La un moment dat parintele scria intr-un post ca poate cel mai bun mod de a participa la o discutie in contradictoriu este sa aprobam atunci cand suntem de acord, si sa raspundem cu "despre asta nu stiu" cand nu :) Are cateva articole in care scoate in evidenta lipsurile dogmelor catolice si protestante insa nu stiu daca a folosit vreodata cuvantul "heretic", chiar si cand apara in mod ferm ortodoxia.
Citindu-i, m-am gandit ca poate sfarsitul trambitzat de toata lumea nu e chiar atat de aproape cat credem. Se pare in ca SUA in ultima decada, a crescut de 10 ori numarul parohiilor ortodoxe (de la 6 la 70+) si se convertesc oameni din toate cultele si mediile sociale.
Atunci v-as intreba, noi de ce suntem atat de agresivi, de apocaliptici si degraba aratand cu degetul greselile celorlalti, facandu-i posedati, inculti, uitand ca la fel ca toate celelalte lucruri, credinta e un dar si ca argumentele rationale au un rol marunt in acest proces? Castigam vreun suflet trimitandu-l sa citeasca istorie? De ce nu putem fi simpli si decenti, lasand sa judece Dumnezeu ce o fi de jucat, dupa mare mila Sa, si sa ne vedem de ale noastre, in loc sa facem o mica revolutie pe forum, batandu-ne in piept cu canoanele?
Intreb si eu. Iertati.