,,Fericiti cei curati cu inima , ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.´´ Cam inspre directia asta ar trebui sa se indrepte un crestin. Faptele rele sunt in mare parte materializarea gandurilor noastre rele. Abtinerea de la a face o fapta urata inaintea lui Dumnezeu ( desi in mintea noastra am vrea sa o facem) eu zic ca e un lucru bun , dar e numai o treapta inspre desavarsire. Dumnezeu vede si apreciaza efortul nostru, lupta cu noi insine si daca perseveram si ne rugam sa ne ajute, putem sa trecem la urmatoarea treapta, adica eliminarea gandurilor rele.
Apoi, adevarata smerenie tine mai ales de felul in care gandim despre noi insine, despre noi in raport cu ceilalti si despre aproapele nostru. Putem fi niste oameni foarte corecti in societate , apreciati de cei din jurul nostru pentru ,,smerenia´´ noastra, dar numai Dumnezeu stie ce putregai de mandrie zace in mintea noastra.
Tot de felul cum gandim depinde si cum ii vedem pe ceilalti . Daca nu esti stapanit de duhul desfranarii, o sa ii vezi pe toti in mod curat, in caz contrar insa o sa ai inchipuiri necurate . Daca te macina mereu gandul razbunarii, o sa vezi dusmani peste tot. Si exemplele pot continua.
|