În prealabil postat de daaniell
Sa imbracam Cuvantul in haina ce i se cuvine, haina alba, de mare pret.. sa ne ierte ca nu-L stim a pretui din necunoasterea, nepriceperea noastra..si il rugam sa ne invete si sa ne lumineze.
Spune-i nisipului ca nu exista marea,
Spune-i pamantului ca nu exista ploaia,
Spune-i copilului ca nu exista mama,
Spune-i ateului ca nu exista dragostea,
Spune-i razboiului ca nu exista moartea,
Spune-i Sfinteniei ca nu exista pacea.
Spune-i batranetii ca nu exista tinerete,
Spune-i luminii ca nu exista soare,
Spune-i cararii ca nu exista imparatie,
Spune-i vicleanului ca nu exista mandrie,
Spune-i crestinului ca nu exista un izvor,
Spune-i omului ca nu exista creator.
....oare ne vor crede..
Pe un ateu tocmai existenta dragostei il mana in lupta. Mandria nu poate accepta existenta smereniei. N-o accepta, dar stie ca exista si de aceea intra in razboi. Si totusi intre ateu si viclean exista o deosebire, caci unul este rob si altul este stapan. Vicleanul, crede si se cutremura, se cutremura de puterea Cuvantului, de jertfa, de Cruce..si pentru a nu se cutremura si robul, il hraneste cu mandria, necunoasterea, necredinta. Si precum smerenia se uneste cu Lumina..asa mandria se uneste cu intunericul. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa invatam ce este smerenia..
Omul priveste mereu in trecut, si privind va lupta sa nu mai fie, sa nu mai fie ce a fost, caci toata viata noastra este plina de pacate. Vom zari in trecut o plaja, si vom cauta o piatra sa ne asezam pe ea, si de acolo vom privi spre inalt..acesta este omul mandru, caci pe plaja e mult nisip, si toate aceste firicile de nisip sunt pacatele noastre..cel ce le priveste e omul smerit, si nu va mai ridica capul, il va tine mereu plecat, si va zari o umbra, o umbra ce ne tot urmareste, e umbra mortii si va fi cu gandul mereu la ea. Mintea i va fi mereu pe plaja..la nisip..dar nu va deznadajdui.
Si totusi nu am fi noi egoisti, sa nu ne pese de tot omul, crestin, necrestin, cum o fi el. De nu ar fi cadere, in plasa vicleanului, lumea ar fi mai buna. Caci si pentru fapta buna, vicleanul are pregatite trei gropi. Prima te va face sa te indoiesti, sa te intrebi: oare este cu putinta sa fac eu fapta buna?. Si de voi face fapta buna, va incerca sa ma arunce in a doua groapa, slava desarta. Si de nu va reusi nici cu aceasta, mai este a treia ce-l face pe om sa se intrebe, oare chiar fac bine ceea ce fac, oare slujesc eu cui trebuie. Si cine este statornic, si casa e cladita in stanca..acela orice vant va veni, e pricina de inaltare..iar cei a caror casa se clatina, piatra zidita nefiind pe temelia buna, e pricina de cadere. Si de nu ar fi aceasta cadere, lumea ar fi cu mult mai buna, ar fi mare dragoste intre noi, de aceea e bine ca tot crestinul sa se smereasca, caci se va inalta..si ateul vazand lumina, sa se minuneze, sa se lase patruns, caci loc de mangaiere este, este pentru oricine.
Lumina lina
De ce calcand pe fir de iarba
Nu simti cum tremura sub tine
Lumina cea care hraneste
Pana si privirea-ti oarba.
Erai un inger prea tacut,
Dar pan' sa sfasii lumea toata
Sunt ingeri care te tot cearta
Flamand fiind si decazut.
Furatu-mi-ai visul de-a fi o scanteie,
Atarna, aprinsa-n trecut
De dorul Celui care este
Cea mai mare mangaiere.
Ramas-ai carare, paseasca pe Tine,
Din mila Ta Doamne, fa sa rasara
Lumina Celui care vesnic este
Izvor curat de apa vie.
Acesta poezie am postat-o si pe site(grup poezie ortodoxa)..sunt mult mai tanar cum ar credea vreunii, mai ales in fapta cea buna..si mult mai batran in fapta cea rea..caci multe sunt pacatele mele..
Tara ma vinde..si de luni voi pleca..si imi va fi tare dor de voi..
Dumnezeu in mijlocul nostru.
|