Toti traim siferinte si bucurii mai mari sau mai mici
Si eu cred ca scopul nostru nu este de a intra in manastire dar a intra in manastire poate fi o cale spre scopul nostru.
Cat despre munca oricum fiecare munceste pt cienva (o institutie fie ca e Bor sau alta), muncesti pentru familie, muncesti pt copii dar in primul rand muncesti pentru tine. Cand o faci cu placere nu gandesti ca muncesc pentru x sau y ci ca muncesti ca sa traiesti.
In ceea ce priveste reprimarea nu cred ca este o carcteristica esentiala si specifica calugarului ci in general omului Fiecare ne reprimam constient sau nu anumite impulsuri Conform teoriei freudiene ficare tata isi reprima impulsu de a face sex cu fiica sa si invers...
Si indiferent ca suntem in lume sau in manastire avem aceleasi mari greutati in a ne cunoaste pe noi si semenii. Pentru calugari manastirea e lumea lor, tu nu cunosti aceasta lume asa cum o cunosc ei si aceasta cunoastere poate fi o cale spre tine insuti asa cum si singuratatea paote fi o cale, si grupul, si casatoria. Peste tot sunt posibilitati, fiecare mai potrivita sau mai putin potrivita pentru cineva.
Scopul tau care este? Sau care crezi ca e scopul nostru ca omenire, ca individ ?
|