eu de cele mai multe ori merg la parintele meu la spovedit atunci cand simt nevoia in primul rand. Nu tin niciodata cont ca abia m-am spovedit, ca nu am postit, ca nu suntem in post etc.. merg atunci cand inima imi este grea, si de cele mai multe ori incep cu pacatul care imi apasa inima, spovedanie dupa carte nu am facut pt ca nu pot pru si simplu sa citesc de acolo, nu simt nimic citind simt ca fac lectura eventual ( iertati sa nu se supere pe mine cei care se spov dupa indreptar) de aceea mereu spun ce am pe suflet deschis si direct fara nume fara motive spun doar parinte iata asta am facut si ma usurez, dar eu consider ac fiecare se spov cum simte ca il odihneste sufleteste important este sa ne spovedim sincer si curat indiferent cum. pentru mine personal NIMIC SI NIMENI nu ma poate linisti sufleteste decat sfanta spovedanie, dupa ce plec de acolo toate necazurile imi par mici, boala mi se pare o nimica, toata atunci cand parintele meu duhovnic isi pune sfintele sale maini pe capul meu si am binecuvinteaza vine pacea...de aceea pt mine spovedania este calea spre pacea inimii..