Citat:
În prealabil postat de The_Fallen
Am citit din nou rugaciunea, dupa cateva ore si...este incredibila.Fara ipocrizia de genul "vaaaai Doamne, am gresit" care nu se simte, nu se simte parerea de rau ci doar presiunea sociala si ideea ca "trebuie sa iti para rau".Abordarea propriei stari, si intelegerea lui Dumnezeu nu ca un robot sau judecator sau altceva...Mi se pare mie sau El apare in scripturi (am citit doar putin) nu rece si rational, ci sentimental?Ca si cum S-ar putea simti dezgustat de tine pentru ca ai gresit, dar sa Se intoarca si sa Ii para rau ca te-a respins, pentru ca esti creatia Lui?
|
Rugaciunea de genul "vaaai Doamne, am gresit" e un mod de rugaciune la care trebuie sa ne aliniem, chiar daca nu o simtim cu adevarat la inceput, insasi cuvintele ei (ma rog, nu sunt chiar asa) ne vor face sa ne deschidem sufletul. Insa rugaciunea aceasta este asa frumoasa pentru ca este foarte sincera, vine parca direct din sufletul celui care a scris-o. Ii vorbesti lui Dumnezeu ca unui prieten. Cum spunea si parintele Rafail Noica -
sa ne conectam mereu la satelitul "Doamne". Orice gand ne trece, sa-l mutam la Dumnezeu, cu vorbele noastre chiar. Sa nu se intelegea totusi ceva gresit din discutia noastra - sa nu se inteleaga ca rugaciunile canonice ar trebui eliminate. Doamne fereste! Dar e bine sa citim si din Ceaslov, dar sa mai zicem si de la noi. :) Doamne ajuta!