Eu cred ca in masura in care ne facem fiecare dintre noi placuti lui Dumnezeu putem sa fim de folos atat celor din jurul nostru cat si tarii. Chiar aseara am ascultat o predica a unui parinte in care se punea mare accent pe eliberarea din robia pacatului, adica pe lupta permanenta cu pacatele mari si mici. Daca biruim pacatele noastre, putem birui si in alte lupte duhovnicesti pe care ni le propunem, iar rugaciunile noaste devin mai eficiente. Nu cred ca ar trebui sa stabilim o ora de rugaciune. Desi un program de rugaciune e binevenit. Dar un sfant spunea ,,Cine se roaga cand se roaga acela nu se roaga.'' Cred ca se gandea se ne rugam cat mai des sau permanent.

De aceea, cred ca in ritm propriu, in taina chiar, rugaciunea pentru aproapele si pentru tara sa se impleteasca cu rugaciunea personala. Fara mandrie si fara sentimentul ca am facut vreo isprava. Doar cu nadejde. Ne rugam lui Dumnezeu mai intai sa ne ierte greselile noastre ca sa putem fi ascultati, apoi formulam cereri.

Nu uitam cele trei tipuri de rugaciune: de lauda, de multumire si de cerere. Caci avem motive sa-i aducem si multumiri lui Dumnezeu. Iar faptul ca exista oameni care se gandesc la astfel de rugaciuni este tot un dar al lui Dumnezeu. Caci trebuie sa pretuim si valorile spirituale, nu numai cele materiale. Un parinte spunea de asemenea sa nu tanjim asa de tare dupa cele materiale, ,,caci unde este comoara ta acolo este si inima ta.'' Spor la rugaciune, fratilor.