Bărbaţii şi femeile au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi complementari unii altora.Ei au nevoie unul de altul.Este firesc ca bărbatul să se simtă atras de o femeie şi femeia de un bărbat.
În biserică vin multe femei.Unele nu au reuşit să se căsătorescă din diferite motive iar altele(multe la număr)deşi căsătorite au parte în viaţa de familie doar de chinuri,de bătăi,de insulte lipsindu-se adeseori de sprijinul soţului şi chiar renunţând la acesta.Cel mai adeasea aceste femei vin la biserică şi caută sprijin la preot încercând să compenseze lipsa de înţelegere şi de afecţiune.
Preotul acordă acestor femei sprijin şi mângâiere încercând să atragă pe aceste femei în sânul bisericii pentru a-l descoperi pe Hristos.
În astfel de cazuri însă pot apărea tot felul de situaţii neprevăzute şi nedorite.
Preotul nu poate să aparţină decât prezbiterii sale cu care are cununie.
Orice altă apropiere altfel decât duhovnicească de altă femei este un mare păcat.Relaţiia lui cu alte femei trebuie să fie asemenea relaţiei dintre tată şi fică ,dar se întâmplă ca aceste relaţii să degenereze ajungându-se la stări neduhovniceşti care complică atât viaţa preotului cât şi a femeii.
Sunt femei care se îndrăgostesc de preot dar şi preoţi care depăşesc anumite limite permiţând lumescului să complice relaţia preot-femeie.
O altă situaţie care se poate ivi este între preot şi femeile care ajută prin biserică şi care vor ca acesta să le acorde o atenţie deosebită iar atunci când nu sunt băgate în seamă se revoltă sau cer socotelă acestuia uitând că cele ce fac pentru biserică sunt din dragoste pentru acesta ca fiind casa lui Dumnezeu şi nu pentru preot.

Sunt femei care au într-adevăr nevoie de mângâiere,preotul se roagă pentru unele ca acestea dar vine timpul când vremea mângâierilor trece iar femeia care a venit la biserică trebuie să descopere adevărata biserică,să-şi ia crucea şi să înceapă lupta pentru a-şi curăţi viaţa de murdăria păcatelor.
Este momentul de răspântie când trebuie să aleagă între preot şi Dumnezeu.