[mariamargareta]

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul -baubau - cu-Şapte-Capete (II)

Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur.
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13, 11-18)

Întrebări: Cine este a doua fiară? Când şi cum a pactizat ea cu cealaltă fiară, cu liga neo-comunistă pro-Geoană, dacă nimeni n-a auzit de ea? Când a coborât ea foc din cer? Când a impus ea semnul fiarei pe frunţile locuitorilor pământului? Când s-a interzis comerţul pentru toţi cei care nu au semnul fiarei pe mână sau pe frunte? Numărul ei (666) este un simbol autentic al dominaţiei absolute a fiarei pe pământ? Există o asemenea “fiară” în aceste vremuri, pe care pucioşii le proclamă “vremurile de pe urmă”?
Încercând să circumscrie mesajul biblic universal şi profetic al Apocalipsei la un areal strict autohton, românesc, (“acum şi aici, printre noi”) liderii pucioşi au devenit captivi ai propriilor lor himere fabulate maladiv şi malefic, în spaţiul mediatic, pentru a virusa – dacă va fi posibil – gândirea la toată umanitatea.
O analiză atentă a textului biblic dezvăluie aşadar că aberaţiile pucioşilor nu au nici un fel de limite, nici măcar cele ale bunului simţ, proclamate demagogic de unul din capetele “Fiarei apocaliptice”, cea reclamată de pucioşi (e vorba de Crin Antonescu, performerul statului cu fundul în trei luntre). Ei s-au mulţumit să extragă din Apocalipsă un pasaj care li se părea potrivit pentru susţinerea aberaţiilor lor, ignorând că restul textului este în contradicţie flagrantă cu paradigma imaginară pe care ei o construiesc. Mincinoşi şi paranoici, liderii pucioşi sunt victimele propriilor himere, pe care însă ei le drapează cu dibăcie în straie de epocă, pentru a fi cât mai convingători în faţa maselor de adepţi bucuroşi să îngroaşe rândurile cazone ale acestui stupid people: poporul pucios.
N-a fost pe placul pucioşilor ţopăiala isterică şi stupidă a lui Geoană, atunci când a aflat că sorţii mincinoşi au fost de partea lui. De aceea, (ni se spune că) ea a fost sancţionată sever prin măsluirea cântarului, care îndată s-a aplecat în partea cealaltă, a matelotului. Nu matelotul a biruit, ci pucioşii au biruit prin manevre paranormale, “trăgând sforile” nevăzute ale istoriei după plăcerea lor, după pohta ce au pohtit ei:

“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Aşa că, de acum matelotul-cârmaci rămâne dator-vândut pucioşilor. El va trebui să instituie prin lege în ţara ce i s-a dat (pentru a doua oară) spre a o conduce, păstrarea de către toţi a poruncilor pucioşeşti (cele propovăduite de 50 de ani încoace cu sârg, dar fără prea mult succes, pe meleagurile dâmboviţene). Întrucât Făt-Frumos-Băşcălios a cam tras mâţa de coadă, şi a ajuns să fie biruitor doar prin nădejde seacă şi prin ajutor neaşteptat din afară, iată că acum i-a venit rândul şi va trebui să fie şi el un pic viteaz cu fiara roşie, măcar căutând să se informeze mai bine, să afle din filele vremii ce isprăvi a mai făcut ea în ultimii ani:

“Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Cârmaciul de la Cotroceni este din nou somat să nu uite că a rămas dator-vândut pucioşilor. El va trebui să sădească în inima românilor interesul, respectul şi chiar ascultarea de erezia pucioasă, părăsind “neorânduiala” din BOR:

“În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

În fine, a sosit şi scadenţa pentru simpatizanţii sau susţinătorii celor două tabere. Cei din galeria care l-a susţinut pe Balaurul cu Şapte Capete, împotrivitorii şi defăimătorii lui Făt-Frumos-Băseschelios să nu se aştepte la nimic bun: cupa amară a răzbunării Dumnezeului Pucios se va vărsa curând, curând, în capul lor:

“[...] căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)