Bogdan, referitor la "TOTI", sfintii si cuviosii, gresesti. Si iti voi arata si de ce.
Sa luam pagina 48, din cartea "Avacum, zelotul cu picioarele goale" unde zice:
Dumnezeu rasplatea cu adevarat pe Avacum pentru credinta lui in Sfintii Parinti. Odata, un monah de la Marea Lavra pe care il iubea foarte mult, parintele Efrem, l-a intrebat de ce devenise zelot. Cu spontaneitatea lui dezarmanta, parintele Avacum, i-a raspuns cu o sinceritate plina de realism: "Pentru ca Dumnezeu imi va cere socoteala, imi va zice: Avacum tu care cunosti legea Bisericii, cum de ai calcat-o in picioare?"
Si a adaugat ca noul calendar era "jertfa lui Cain", neplacuta lui Dumnezeu.
si iarasi la pagina 13:
Si nimic nu a putut impiedica - nici asceza lui, nici virtutea lui personala, nici rugaciunile, nici lacrimile sale, ceea ce incepuse el sa presimta: o noua erezie care a aparut in 1924 ca o simpla inovatie si care a urmat si mai tarziu. El a reactionat indata urmand Parintilor, preferand sa sufere pana la moarte, fara sa crasneasca in cinstea lui Hristos, toate necazurile sortite celor care vor sa aduca o viata in armonie cu Sfanta Traditie a Bisericii.
http://www.scribd.com/doc/7362912/Te...cioarele-Goale
Si iarasi:
Marele Gheron Calinic despre botezul inovatorilor:
"Baie este, dar botez, nu!”
Sa nu uitam si de toti ceilalti ziloti cu viata Sfanta, de exemplu batranul Teofilact:
Cam în aceiasi vreme si în aceeasi lature, putin mai sus, la Schitul Sfântul Vasile traia si BatrânulTeofilact, care era foarte cuvios si mare nevoitor. Toti erau de acord ca este Sfânt; oricât a încercat sa se ascunda a fost cu neputinta sa nu se faca cunoscute faptele lui. De multe ori Parintii l-au vazut aflându-se în contemplatie. Avea doi ucenici, pe Parintele Arsenie si pe Parintele Pamfil. Precum am spus, Parintele Teofilact era mare nevoitor, dar avea si multa evlavie si trezvie si se îngreuia sa se roage împreuna cu altii. Ca sa nu-i auda ceilalti suspinele si sa nu-i vada lacrimile, pe care nu le putea retine, în vremea pravilei pleca afara pe stânci, în pesteri si se întorcea dimineata. Traia foarte duhovniceste, dar lucra numai în ascuns virtutile sale, pentru ca avea multa smerenie.
Odata, într-o noapte de iarna, a iesit iarasi afara la stânci, ca sa-si faca pravila sa, dar brusc a cazut zapada. Parintii s-au nelinistit când nu l-au vazut dimineata pe Staret, si au iesit pe munte sa vada daca nu cumva l-a acoperit zapada. Acolo pe unde cautau, pe o stânca au vazut ceva negru si s-au apropiat. Dar s-au mâhnit mult când au vazut pe Staretul lor complet nemiscat, crezând ca a înghetat. Dar când l-au apucat, ca sa-1 miste, au vazut ca trupul lui arde, iar zapada se topise în jurul lui la rugaciunea lui fierbinte. Numai când l-au miscat si-a revenit din contemplatia duhovniceasca în care se afla Sfântul Batrân, sau, poate, atunci s-a întors mintea lui din rai iarasi în Gradina Maicii Domnului.
Parintii pustiului îl considerau neptic pe Batrânul Teofilact si îl aveau la evlavie. însa diavolii cei razboinici îl pizmuiau deoarece s-a facut prieten cu îngerii si era rapit în cer, încercau în orice chip sa-1 distraga în vremea rugaciunii, când se afla în contemplatie, dar nu izbuteau.
Odata, pe când se afla în contemplatie la Sfântul Vasile, dracii l-au dus la Schitul Capsocalivia, ca sa-l distraga, dar iarasi n-au putut.
Spuneau de asemenea Batrânii acelei laturi ca Batrânul Teofilact avea mare prietenie chiar si cu animalele salbatice, care îi simteau dragostea si veneau la coliba sa, când aveau vreo nevoie. O caprioara care si-a rupt piciorul a mers la chilia sa si mugea mâhnita, întinzându-si piciorul cel rupt spre Staret. Acela i-a adus putin posmag sa manânce pâna ce pregati doua lopatele cu care a legat tare piciorul la locul lui, si apoi a spus caprioarei:
- Du-te acum cu bine si dupa o saptamâna sa treci sa te vad.
Bunul Staret se întelegea cu animalul, ca medicul cu omul îndurerat, deoarece devenise om al lui Dumnezeu. Sa avem binecuvântarea lui si a tuturor Cuviosilor Parintilor nostri.
Deci vezi ca au fost si inca sunt calugari cu viata Sfanta, cum au fost Avacum, Calinic din Katounakia, Iosif din Eghina, Teofilact, si multi multi alti Sfinti cenzurati.
Uite ce am vazut acu' cateva zile:
Actualul Bartolomeu, si Paisie Aghioritul.
Deci, poti observa ca au existat mai multe opinii. Avem tabara "comemorationistilor" in care gasim, un Ilie Cleopa, un Paisie Aghioritul, un Epifanie.
De partea cealalta avem alti oameni cu viata sfanta, un Staret Sava de la Esphigmenou, un Avacum, un Calinic, un Teofilact si cine stie cati alti batrani, din pacate cenzurati.
Eu ca simplu mirean, ce sa aleg? Daca acum cateva zile afirmam ca ma reintorc in BOR, acum nu mai sunt asa de sigur. Stiu ca schimbarea calendarului a fost o greseala si este o greseala. Si totusi, cum e posibil ca Biserica sa adopte o greseala, o greseala, o inovatie anatemizata?
Ascultam ieri pe Parintele Arsenie Papacioc. Foarte frumos vorbea insa cand a zis ca "noi avem Sfanta Traditie, a Sinoadelor Ecumenice, a Sfintilor Parinti s.a.m.d." pur si simplu nu am putut accepta acest lucru. Constiinta m'a mustrat zicand, "nu este adevarat". Schimbarea calendarului a fost o alterare a Sfintei Traditii. Atunci, cum iti poti spune tu ca "noi avem Sfanta Traditie asa cum au avuto stramosii nostri"?
Si mai am multe intrebari, fara raspunsuri. Poate o vizita in Sfantul Munte va rezolva nedumerirea mea. Dar ce voi face acolo? Voi da de un neo-athonit...
Cu adevarat traim vremurile de pe urma, in care multi se vor sminti!