Citat:
În prealabil postat de lareine
Se agatza lumea de inchinatul asta la icoane de parca ar fi nu stiu ce.
Cand ma inchin si sarut o icoana, nu e idolatrie. Ma inchin PERSOANEI ilustrate, de exemplu lui Christos. Pe El Il 'salut'. Se explica asta dar nimeni nu vrea sa priceapa. Sunt ca un fel de fotografii, spune-mi, tu cand te uiti la o fotografie cu o persoana draga si zambesti, zambesti ca un idolatru, obiectului, sau persoanei reprezentate acolo?
|
Nu vor sa inteleaga asta, inchinarea ta este dupa cum cred ei ca este, asa cum lezice pastorul sau asa cum era le ei cand erau ortodocsi doar cu numele.
Nu vor sa o conceapa altfel pentru ca de la sentimentul de superioritate pe care il au vizavi de modul propriu de inchinare, ar ajunge la sentimentul de inferioritate.
De altfel, chiar si ei folosesc imaginile religioase, in pofida poruncii VT care o invoca, cu diferenta ca nu le considera sacre, ceea ce normal avand in vedere ca sacrul lipseste din cultul/credinta lor.