Cu referire la ceea ce s-a vorbit despre ideea (eronata)cum ca sfintii ar trebui considerati infailibili.
Daca aprobam ceea ce a spus/a scris un sfant nu inseamna ca ii adoram icoana sau ca ne-am inchina la el, il adoram prin el (ca pe o unealta ca pe un intermediar) tot pe Atotputernicul Creator, care ne-a transmis o revelatie din Cuvantul Adevarului prin intermediul acelui Sfant.Totusi un sfant poate gresi (ca de exemplu Fericitul Augustin cand a facut o traducere eronata din limba greaca in limba latina a ideii de transcendenta a Duhului de la Tatal prin Fiul, interpretand in opera sa aceasta idee ca o transcendenta a Duhului de la Tatal si de la Fiul, dand prin aceasta eroare de interpretare apa la moara papistasilor latini sa adauge in Crez spurcata erezie Filioque. Insa, aceasta interpretare a conceptului de transcedenta a Duhului de la Tatal si de la Fiul, exprimata de Fericitul Augustin se bate cap in cap cu Sfintele Canoane ale Celor Sapte Sfinte Soboare Ecumenice si ale celorlalte Soboare Locale ale Bisericii lui Hristos (si nu vorbim aici de snoadele talharesti, dovedite ca atare de sfinti sub inspiratia Duhului Sfant!). Si ca sa ne asiguram ca un sfant nu gresete, adica vorbeste de la el si nu inspirat de Duhul Sfant, verificam daca ceea ce a spus/scris este confirmat de Sfintele Canoane sau de catre alti sfinti (in aceasta ar consta consensul patristic) – caci daca tot ceea ce sustin impreuna mai multi sfinti vine in contradictie cu Sfintele Canoane, atunci afirmatiile lor sunt in mod indubitabil false.
Asa putem deosebi o zicere a unui sfant de la mintea sa omeneasca, fata de una inspirata de la Duhul Sfant.

Iertare.
Doamne ajuta!