Zăpada ( Florica Buta )
Plutesc fulgii ușor, / Ca un șir de salbe / De stele mici și dalbe , / Scăpate de sub nori. / Apoi făcându-și jocul / Ca roiul de albine , / Învelesc pământul bine / Într-un alb, precum cojocul. / Frigul iernii nu străbate / Spre semințele ncolțite , / Spre plăntuțele ivite , / Ce-or da rodul mai departe. / Greu ne dăm noi Doamne seama / Că și gheața dă căldură ! / Cum ai grijă de natură , / Cum de noi a avut mama ! / De aceea-Ți mulțumesc, / De căldură când mi-e bine , / De zăpada cea din mine , / Dată ca să mă căiesc.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|