[cristiboss56]

Cuvântul "Colind" provine din latinescul "calo dies" , în care "dies" înseamnă o zi însemnată , în care s-a petrecut un eveniment deosebit , iar "calo" înseamnă a face cunoscut, a vesti prin crainici , a cinsti , a elogia. Astfel, colindul poate fi definit ca formă de exprimare în vers şi melodie , prin care se aduce la cunoştinţă mulţimii cu ajutorul crainicilor, data şi modul prăznuirii unui eveniment deosebit. Învăţăturile creştine, cuprinse în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie , s-au transmis prima dată prin viu grai , pe cale orală, iar uneori şi prin cântec. Colindele sunt creaţii populare, specifice poporului român , care s-au transmis prin cântec. Cuvintele au menirea de a se adresa minţii , iar melodia se adresează inimii noastre. Pe de o parte luminează mintea , pe de altă parte ne impresionează inima şi fac legătura dintr inimă şi minte. Cuvintele cântate sunt ţinute minte cu mai multă uşurinţă , iar melodia , care este foarte simplă se învaţă foarte uşor. Colindele sunt creaţii anonime alcătuite în limba simplă populară pentru a exprima concis şi autentic pe înţelesul tuturor Învăţătura Bisericii despre întruparea , activitatea şi minunile Fiului lui Dumnezeu. Cei care le-au alcătuit stiau despre Irod , despre Maica Domnului , ştiau că Domnul S-a născut în Betleem , cunoşteau momentul uciderii pruncilor, etc. Colindele au fost mereu o formă populară de propovăduire , de păstrare şi de apărare a Învăţăturí Bisericii. Ele sunt o cateheză transmisă din om în om , şi în special , transmisă prin copii. Copiii le înţeleg , le iubesc , îşi sădesc în ei şi îşi întăresc prin ele credinţa în Dumnezeu. Copiii colindători sunt micii propovăduitori ai învăţăturilor creştine fundamentale.