Citat:
În prealabil postat de mirelat
Sincer, Dorina, nu-ti inteleg insistenta. (exprimata de altfel si pe privat, mai demult). Oricum nu cred in iertarea ceruta si exprimata la comanda, in niste cuvinte bombastice aruncate in eter dar fara sa treaca prin suflet (se practica mult aici pe forum, oare chiar avea rost un astfel de topic?).
In fine, sa ne ierte Dumnezeu pentru tot raul pe care il facem, cu voie sau fara de voie. Craciun in pace va urez tuturor!  |
Sunt două lucruri care mie ca și om păcătos și fără Dumnezeu acum destul de mulți ani în urmă, mi-au schimbat viața.Pentrucă sunt o persoană sinceră vi le voi spune și vouă.
-Pe vremea de tristă amintire a comuniștilor am intrat,fără a fi o persoană credincioasă,în București într-o biserică ortodoxă(la cât eram de întunecată la minte puteam intra și într-o casă de rugăciuni!!!).
Mi-au dat lacrimile atunci când la Sfintel Daruri am auzit cum se roagă biserica "pentru conducătorii orașelor și satelor".Acel moment pe mine m-a marcat pentru tot restul vieții mele.
-Înainte de ieșirea cu Sfintele Daruri preotul iese în fața Sfântului Altar și își cere iertare de la toată lumea.
Așadar cum aș putea eu ca om lumesc să cred că folosesc prea des acest cuvânt minunat?