[mariamargareta]

În ultimele mesaje ticluite de secta “Noul Ierusalim”, liderii pucioşi încercă să ne inoculeze din nou o teză deja învechită, mincinoasă şi răsuflată: aceea că arhiereul Irineu de la Cluj ar dori nespus să li se alăture, dar este ţinut “legat cu lanţuri” nevăzute de către ceilalţi arhierei, "cerberii" Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, suntem anunţaţi că Irineu este candidat din nou la “ridicarea lui din nelucrare”, adică la păstorirea “oiţelor” Noului Ierusalim. Pentru aceasta, ni se sugerează (să fie un adevăr, sau e tot o minciună?) că el i-ar fi vizitat pe ascuns (în taină, spun ei) pe liderii pucioşi în bârlogul lor, în fruntea unei delegaţii de simpatizanţi sosiţi de la Cluj:

“Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea [...] O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Nici şpiritul Verginicăi nu pierde ocazia de a sublinia despre această suspectă şi ciudată “aducere în taină” a lui Irineu la ascultarea liderilor pucioşi, un semn pentru “primăvara” scontată, adică scoaterea lui de “sub lanţurile” în care l-au încătuşat ceilalţi arhierei din BOR:

“ Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara [...]
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Oare despre ce “aducere în taină” să fie vorba? Există doar două variante posibile, dar departe de a fi echiprobabile.
Prima, că odată cu simpatizanţii de la Cluj să fi venit la Pucioasa şi arhiereul Irineu, dar neapărat “în taină”, pentru a nu se da pe faţă presupusele lui simpatii ascunse şi mocnite pentru Noul Ierusalim. Este această variantă credibilă? Din câte se cunoaşte despre Irineu, acest lucru este practic imposibil. El s-a dezis în mod categoric şi repetat, în public, de orice aderenţă sau tangenţă cu secta de la Pucioasa. S-a recunoscut pe sine ca un om care a fost înşelat cândva printr-o evlavie părută a liderilor pucioşi şi fără a-i fi cercetat mai în profunzime, dar care s-a dezis apoi de ei cu hotărâre. De atunci, de aproape douăzeci de ani, conduita sa în Biserica Ortodoxă a fost ireproşabilă. Ar fi o dureroasă surpriză se se dovedească acum că acest om s-a lăsat târât în mocirla fariseismului, pe care de altfel chiar liderii pucioşi o condamnă atunci când le convine:

“Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

Dacă jocul dublu este de-a dreptul improbabil atunci când ne referim la conduita arhiereului Irineu Bistriţeanu, mai rămâne o singură variantă: liderii pucioşi se joacă cu cuvintele, aparent fiind amatori de figuri de stil, atunci când afirmă că “arhiereul Irineu a fost adus în mare taină la Pucioasa”, cu prilejul sărbătoririi “Şfintei Virginia”. Adică, a fost adus la fel de “în taină” cum au fost aduşi şi Sfântul Andrei, şi “sfânta Virginia”, pentru a împodobi Cuvântul pucioşilor cu părerile sale. Numai că, în timp ce “Şfântul Apostol Andrei” şi Şfânta Virginia” – deşi nu i-a văzut nimeni, doar liderii pucioşi i-au văzut în închipuirea lor – au fost slobozi la gură, rostind (tot prin gura liderilor pucioşi) cuvinte de îmbărbătare pentru pucioşi, “şfântul arhiereu Irineu Bistriceanu” (sosit şi el “în taină” la Pucioasa, pe aripile imaginaţiei schizoide a liderilor pucioşi) n-a rostit nici un cuvinţel. Pasă-mi-te, el încă mai are limba lipită de cerul gurii. Asta, tot din vina arhiereilor-cerberi ai BOR, care-l ţin închis şi legat în lanţuri şi cu căluş la gură, şi “cuvântul lui e îngheţat pe buze” ca să nu cumva să declare în public, săracul, cât de mult îi iubeşte ei pe pucioşi:


“O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. [...] Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.”(Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Dar cât de adevărată este această “mărturie “ a pucioşilor, cum că Irineu (cităm) “are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi” ???