[mariamargareta]

Să ne întoarcem cu cincisprezece ani în urmă (1994) şi să vedem ce ziceau pucioşii atunci despre Irineu Bistriţeanul (notele explicative din paranteze ne aparţin):

“Iată, poposim în această cetate a Clujului, (Notă: Pucioşii “poposesc” la Cluj cu ocazia unei expoziţii de artă a foştilor adepţi Marian şi Victoria Zidaru) aici unde am Eu pe cel uns de la Mine (Notă: este vorba de “unsul” Irineu Bistriţeanu, care fusese numit arhiereu-vicar al Clujului) cu aceată lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, (Notă: O primă mărturisire: Irineu n-a venit atunci în întâmpinarea pucioşilor, ci s-a ascuns de ei, căci se temea ca să nu-i fie terfelită cinstea de orice atingere, de orice contact cu reprezentanţii sectei) el se teme tată, se teme de oameni.[...] Iată el vă prigoneşte (Notă: Irineu îi prigoneşte pe pucioşi!!! iată o mărturisire însemnată care spune mult) şi Eu ies cu voi în calea lui şi el fuge şi se piteşte.[...] O, fiule iubit, [...] De ce tată te piteşti de Cel ce grăieşte din ceruri (Notă: dacă Irineu ar recunoaşte în autorul “cuvintelor” de la Pucioasa pe “Cel ce grăieşte din ceruri”, în nici un caz el nu s-ar ascunde, ci ar ieşi în întâmpinarea Lui. Dacă a procedat aşa, înseamnă că opinia lui Irineu era bine conturată şi fermă: la Pucioasa nu vorbeşte Dumnezeu, ci totul este o măsluire a liderilor pucioşi) şi caută după tine ca să te încăldurească cu cuvântul născut din Cuvântul? Întoarce-te către Mine, că te strig şi te aştept să te întorci. Întoarce-te. Eu sunt. Până când oare lungeşti aşteptarea Mea? (Notă: Se vede de aici că autorul “cuvântului” nu este nici pe departe Atotştiutorul. Aşteptarea lui este fără replică şi fără speranţă) Sun din trâmbiţă în urma ta, întoarce-te ca să vezi al cui este glasul care te strigă. Eu sunt Fiul Omului (Notă: o afirmaţie goală, pentru care folosirea majusculelor nu are nici o acoperire) [...] Eşti aspru la glas şi la cuvânt (Notă: O afirmaţie extrem de interesantă: cel despre care se spune acum că a avut permanent limba legată şi căluş în gură pentru “mărturisirea” credinţei pucioase, de fapt a mărturisit în contra ei, cu glas aspru şi mustrător) dar eşti plăpând tată. O, cum poţi fără Mine? (Notă: Autorul “cuvântului” este siderat că cineva, un pământean – şi acela “plăpând” – poate face ceva fără ajutorul lui, punându-i la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa) [...] Tu Mă prigoneşti (Notă: o altă mărturisire importantă: Irineu este cotat de către liderul imaginar al sectei – Dumnezeul Pucioasei – ca prigonitor al lui) şi Eu te binecuvântez şi te iert şi te ung cu ungerea pe care o ai de la Mine, ca să nu se şteargă. Tu o ştergi (Notă: Se confirmă aici că Irineu s-a dezis în mod repetat de orice atingere cu secta Noului Ierusalim, iar asocierea lui actuală cu pucioşii este exclusiv opera propagandistică a lor, făcută de ei din interes) şi Eu iar o pun, că Eu sunt tainic în lucrare (Notă: Pe ascuns -în chip “tainic”- pucioşii îi fac atmosferă partizană arhiereului Irineu, prezentându-l ca pe un lider al lor care pe furiş îi aprobă întru totul şi le acceptă “ungerea”, dar nu are libertate deplină de exprimare în public). Nu fugi de Mine tată. Eu voi fi mai iute decât tine şi te voi ajunge din urmă. Nu mai fugi de Dumnezeu şi de Cuvântul său. (Notă: Irineu este supus unor presiuni şi unor intimidări vecine cu ameninţarea. Doctrina pucioşilor faţă de el este simplă: “Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem! Şi ne este tare dor de tine.”) [...] Mi-e dor de tine tată în lucrarea Mea pe care o ştii şi prin care sunt venit în lucru de 40 de ani tată.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 20 martie 1994)
Să ne întoarcem acum cu doisprezece ani în urmă şi să vedem dacă s-a schimbat ceva între timp în doctrina pucioşilor faţă de Irineu Bistriţeanul. Cităm:

“O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, [...] nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine. (Notă: Deşi Irineu a retractat orice conexiune cu secta pucioşilor, aceştia pretind că el este în continuare “unsul” lor)[...] Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, (Notă: Se recunoaşte însă că Irineu a fost împotrivitor contondent al pucioşilor) [...] Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale (Notă: Surpriză!! cel care se zice că ar avea căluş la gură îi făcea rane liderului suprem al sectei. Cu ce? Cu ascuţimea cuvântului necredinţei în doctrina pucioşilor) [...] Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit (Notă: O recunoaştere sugerată a numirii ilegale şi neavenite a lui Irineu în funcţia de Patriarh al Bisericii “Noul Ierusalim”, funcţie pe care Irineu n-a dorit-o, n-a cerut-o şi nici n-a recunoscut-o vreodată!) , după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! (Notă: Cuvântul “mereu” este o dovadă clară că Irineu n-a binevoit să se “ridice” vreodată ca să se aşeze în scaunul de “patriarh” al sectei) [...] Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns (Notă: Volens-nolens, “patriarhul” Irineu trebuie să înghită şi funcţia de apostol al Clujului, uns cu toate alifiile pucioase) pentru vremea aceasta. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 19-02-1997)

Aşadar, prin anii 1994 şi 1997, când pucioşii erau mai sinceri, recunoşteau un lucru ştiut de toată lumea: că Irineu al Clujului se dezicea sistematic şi definitiv de pucioşi, fără a mai nutri vreo dorinţă ascunsă de a-i “păstori” vreodată. Iată că acum ei recidivează cu minciuni sfruntate, încercând să inoculeze ideea că au legături ascunse cu Irineu şi că restaurarea arhieriei lui pucioşeşti şi instalarea lui în scaunul de patriarh al Noului Ierusalim este iminentă.
Nu ne aşteptăm ca Irineu Bistriţeanul să aibă o reacţie publică de dezavuare a unei prezumptive vizite ascunse la Pucioasa, şi nici nu-i cerem aşa ceva, pentru că ar însemna să-i punem la îndoială dreapta credinţă şi cucernicia lui ortodoxă. Timpul va demonstra implacabil dacă ne-am înşelat sau nu. Aşa cum a demonstrat că şi alte “proorocii” ale pucioşilor au fost nişte minciuni sfruntate. Bunăoară, aşa cum s-a demonstrat că mulţi dintre pucioşii cei vechi au fost înşelaţi în promisiunile ce li se făcuseră că nu vor mai vedea moartea, ci vor fi luaţi pe sus în văzduh, alături de Verginica. Unul dintre ei – Dumnezeu să-l ierte!, este tocmai “păstorul Daniel” (al doilea nume conspirativ al lui este “nea’ Mişu”- iar numele real, Dănciucă Gheorghe), unul dintre cei doi păstori care erau (fiecare) “mâna dreaptă “ a Verginicăi. Nea’Mişu a dat zilele trecute ortul popii, fără să i se mai împlinească visul de “a nu mai vedea moartea”. Acum, pucioşii îi pregătesc pomenirile pentru vămile văzduhului:

“O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor. O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

E de presupus că şpiritul lui nea’ Mişu va veni şi el să “se facă cuvânt” şi să le vorbească adepţilor pucioşi cu ocazia pomenirii pe care ei i-o vor pregăti, învăţându-i într-o şedinţă de vorbire ceea ce n-a reuşit el să facă în cei peste cincizeci de ani de bogată “păstorire”.
Preocupările politice ale liderilor pucioşi nu s-au stins nici măcar cu terminarea alegerilor, în care candidatul lor favorit (Traian Băsescu) a obţinut o victorie chinuită. Acum pucioşii acuză (fără nici o probă) că biserica rivală (BOR) este aliată cu partidele pro-comuniste. Această aserţiune este mai mult ca sigur o altă minciună pucioşească, îndată ce Biserica majoritară şi-a declarat limpede hotărârea de a nu se implica sub nici un fel în politică. Cu toate acestea liderii pucioşi pretind că ea a făcut legământ cu “fiara roşie”:

“Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.” (Citat din Cuvântul pucios din 14-12-2009)

Cuvintele “nu mai este acum biserică pe pământ”, strecurate cu dibăcie în fraza precedentă, sugerează ceea ce vor liderii pucioşi să promoveze cu orice preţ: singura biserică rămasă pe pământ este biserica pucioşilor, iar toate celelalte biserici sunt de mult apostate.