[mariamargareta]

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (I)

În timp ce omenirea este tot mai îngrijorată de efectele încălzirii globale, Pucioşii îşi etalează în ultimele lor mesaje căldura nestăvilită cu care ei îi primesc pe noii-veniţi, căldură denumită de ei “focul de Duh Sfânt”. Scopul lor nemărturisit este acela de a crea o stare de efervescenţă religioasă mondială, un fel de beţie calorică a raţiunii, care să amorţească şi să topească ultimele rămăşiţe de îndoială din inimile celor chemaţi, iar apoi să-i îmblânzească şi să-i înjuge la nevoile pragmatice ale sectei:
“O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-12-2009)

Căldura pucioşilor cică îi încălzeşte până şi pe sfinţi (ceea ce ne obligă să presupunem că sfinţii mai subţirel îmbrăcaţi au început deja să tremure de frig plimbându-se prin câmpiile raiului). În ultimă instanţă, până şi Dumnezeul Pucioasei va fi nevoit să Se încălzească de la pucioşi iar pucioşii de la Dumnezeul lor, şi aşa să se încălzească ei mereu, unii de la alţii. În fine, de la încălzirea globală se va trece apoi la o etapă superioară, când vor lua foc unii de la alţii şi se va ajunge ca focul Duhului Sfânt să-i aprindă pe toţi oamenii:
“O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2009)

Mesajul privind “focul” sau “căldura” sau “căldurile” în care se scaldă pucioşii nu e deloc nou. El se regăseşte în destule “Cuvinte” fabricate de-a lungul vremurilor la Pucioasa, aşa încât el pare suficient de convingător în a încredinţa pe oricine că aici trebuie să fie vorba de o doctrină consolidată. Iată doar câteva exemple:

1. Din cele mai vechi timpuri pucioşeşti, creştinii sunt ademeniţi către sectă cu bunătăţi închipuite şi promisiuni mincinoase, printre care aceea că ei nu vor gusta niciodată moartea (deşi pucioşii cei mai în vârstă mor pe capete, unul după altul). Nu lipseşte însă printre ele şi încălzirea gratuită:
“ Decât Dumnezeu te cunoaşte, şi El îţi va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creştine!“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1975)
2. Creştinilor pucioşi li se promite în afară de nemurire şi o promisiune nouă - încăldurirea:
“ Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari." (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-05-1993)
3. Trâmbiţa Pucioşilor, Verginica, se proclamă pe sine “făclia care te încălzeşte şi te ţine treaz”. Ea îi cheamă pe pucioşi să fie şi ei făclii, adică să vină şi să ia chipul şi asemănarea ei:
“Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor?" (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1993)
4. După ce au primit “încăldurirea” de la sursă, Pucioşii sunt îndemnaţi să se “încăldurească unii pe alţii” cu focul prometeic al “Duhului Şfânt Pucioşesc”:
“E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)

5. Încăldurirea reciprocă devine o virtute creştină, iar căldura Duhului Sfânt devine de-a dreptul o harismă. Verginica vine şi ea să contribuie la încălzirea globală, pe post de aerotermă, suflând căldură peste (şi mai ales în) pucioşi:
“ Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.[...] Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. [...] Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei: – Pace vouă, măi copii! [ ...] Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
6. Ni se propune apoi o paradigmă nouă: sursa încălzirii globale este “harul din om”:
“ Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
7. Deşi roua vine pe răcoare, căci numai răcoarea aduce roua, “Cuvântul” de la Pucioasa este în mod inexplicabil o sursă simultană şi de rouă, şi de căldură. (atâta doar dacă nu cumva este vorba aici de vreo minune pucioşească):
“Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 -08-1994)
8. Noul Ierusalim de la Pucioasa este rugat să ia căldură de la Dumnezeul Pucioasei şi astfel să iasă din răceala şi nepăsarea şi neştiinţa lui:
“ Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-01-1995)
9. “Trâmbiţa” Verginica s-a făcut stâlp de foc şi exemplu viu pentru adepţii ei:
“ Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. [...] În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-06-1995)