[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Eşti din ce în ce mai confuz, şi nu cred că doar din cauza mahmurelii. Dacă până aci considerai doar sufletul ca fiind o entitate (vezi definiţia entităţii), acum şi trupul este o entitate de sine stătătoare? Reprezentarea aceasta schizoidă întrece toate aşteptările diavolului din pom, omul după moarte trăind în dublu exemplar: o entitate undeva "într-o altă dimensiune" şi o entitate... unde? Năucitoare perspectivă! Mai discutăm după ce trec sărbătorile...




Sufletul este nemuritor doar pentru Platon, Aristotel şi toţi păgânii din toate veacurile. Această propoziţie repetată de ortodocşi în neştire nu se găseşte în Sfânta Scriptură!



Noile aventuri ale lui Rătăcilă. Vechea confuzie suflet (duh) a evoluat acum în suflet(suflarea de viata). Reciteşte acest verset, şi renunţă la rătăcire:

"Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s'a făcut astfel un suflet viu."(Geneza 2:7)



Nu asta a vrut să zică Solomon, asta a vrut să zică Bartolomeu Anania! Şi cu această ocazie, iată şi o chiftea de Crăciun:

Exemplul nr.6de falsificare a textului sacru în actuala versiune sinodală. Domnule Ovidiu nu mai deschideţi topicul ăla, că am deja exemple pentru o pagină întreagă?!

Solomon a vrut să zică (şi chiar a zis):"pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat." (Eclesiastul 12,7 versiunea Cornilescu) Deci la Dumnezeu se întoarce duhul, spiritul, suflarea de viaţă şi nu sufletul! În originalul ebraic apare termenul ruach = suflare, răsuflare, vânt, duh (verifică cu ochişorii tăi la http://www.scripture4all.org/OnlineI...df/qoh12.pdf); şi nu nephesh= viaţă, persoană, emoţie, minte, suflet precum în aceeaşi carte:
"Pe care sufletul meu l-a căutat şi nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sânt."(Eclesiastul 7,28 versiunea sinodală)

Dacă în originalul ebraic termenul este ruach, în traducerea Septuaginta termenul este pneuma= suflare, răsuflare, vânt, duh şi este tradus ca atare în toate versiunile ortodoxe, mai puţin frauduloasa versiunea sinodală actuală.

"Şi se va întoarce ţărâna la pământ, în ce chip era, şi duhul se va întoarce cătră Dumnăzău, Carele au dat pre el" (Ecl.12,7 - Biblia de la Bucureşti 1688)

"Şi mai înainte de ce să va întoarce ţărâna în pământ, precum au fost, şi duhul să va
întoarce la Dumnezeu, Cel ce l-au dat pre el" (Ecl.12,7 - Biblia de la Blaj 1795)

"Şi mai înainte de ce se va întoarce ţărâna în pământ, precum a fost, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu. la cel ce l-au dat pre el" (Ecl.12,7 - versiunea sinodală 1914)

şi acum versiunea actuală - cea cu miros de fum şi pucioasă:
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." (Ecl.12,7 - versiunea sinodală actuală)

Am mai găsit o versiune ortodoxă, numită "versiunea Anania", poate mă ajutaţi să o identific ce hram poartă care grăieşte corect:
"mai înainte ca praful să se'ntoarcă în pământ aşa cum a fost şi suflarea să se'ntoarcă la Dumnezeu, la Cel care a dat-o" (http://www.dervent.ro/biblia.php)

iată şi o versiune literară a Septuagintei:
"şi ţărâna nu se va intoarce în pământ aşa cum era, şi suflarea nu se va întoarce la Dumnezeu, care a dat-o."(Septuaginta - Polirom 2006, pag.568-569)

şi în final, ultima traducere românească:
"până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată, şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o."(Ecl.12,7 - NTR 2008)

Omul este compus din trup si suflet.Omul nu a avut viata si nu s-a facut viu pana cand nu a suflat Dumnezeu, "suflarea de viata" adica sufletul in el.Ca la inceput a facut Dumnezeu forma omului din pamant si abia apoi a suflat sufletul in el, si i-a dat viata.Viata omului sta in suflet si sufletul este cel care este constituit in trup si cel care anima trupul.Cat timp sufletul omului este in acest trup pamantesc , omul are viata pamanteasca.La moarte insa sufletul se desparte de trup si continua sa vietuiasca intr-o noua existenta nemateriala si spirituala.Trupul merge in pamant , iar sufletul continua sa vietuiasca intr-o lume non-fizica.Pentru ca sufletul este imaterial , non-fizic si spiritual, iar la moarte omul nu este anihilat complet si existenta sa nu se termina la mormant, ci de acolo continua mai departe intr-o alta forma de viata si intr-o noua realitate a vietii.Porunca data de Dumnezeu lui Adam in ziua in care veti manca din pom veti muri , reprezinta moartea spirituala , care s-a si intamplat, caci dupa ce a mancat Adam s-a temut de Dumnezeu si a vazut ca este gol .Caci Adam nu a murit fizic dupa ce a mancat din pom , ci spiritual.Coruptibilitatea umana si moartea trupeasca si fizica este o adaugire a blestemului lui Dumnezeu.