[mariamargareta]

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (II)

10. “Încăldurirea” pucioşilor vine însă întotdeauna de la Dumnezeul lor, chiar şi atunci când unii dintre ei se ascund sau trag chiulul de la raport în faţa liderilor lor, “solii” pucioşeşti ai “Cuvântului”:
“ O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 22-10-1995)
11. Pucioşii şi Dumnezeul lor se încălzesc reciproc:
“ Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, şi nu te teme ca preoţii care s-au temut că le iau romanii ţara şi neamul.[...] Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, şi te-am învăţat, tată, să te întorci la Mine şi să Mă iei pe Mine în casa ta şi în viaţa ta, şi în haina ta să Mă iei şi să Mă încălzeşti, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine.[...] Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc şi vreau să te strâng în poala Mea, în împărăţie de cer pe pământ, că în cer am împărăţie, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec şi pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 27-10-1995)
12. Şi încăldurirea are izvorul ei, care acum se desecretizează:
“ Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i ştii izvorul, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1996)
13. Pucioşii nu mai au nimic de făcut, deoarece căldura “Cuvântului” şi razele “Duhului” pucioşesc îi va creşte inexorabil, ca pe nişte plante de cultură, ducându-i spre rodire, neapărat dincolo de cer:
“ Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8-11-1996)
14. Pucioşii nu sunt însă infailibili, ci sunt în pericol să ajungă răcituri (ca piftia), adică să se mai şi răcească. Atunci îndată cuvintează un duh grijuliu care se prezintă a fi Duhul Maicii Domnului şi care îi îmbărbăteazăşi îi încăldureşte şi el:
“O, Israele, am avut oaspeţi, fiule, şi eu am fost primitoare de oaspeţi în cartea mea şi le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu eşti atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Şi voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeţilor şi serbării zilei. Voi veni să te învăţ mereu, şi nu te las nicicum să te răceşti. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul şi cu sfinţii Lui, ca să n-ai vreme să te răceşti. Fiilor şi fiice din Israel, învăţaţi de la mama lui Hristos, învăţaţi din învăţătura ei, că vi s-a dat putere să iubiţi şi să ascultaţi crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putinţă celui ce crede. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 4-12-1996)
15. Pucioşii sunt programaţi să aducă foc pucioşesc peste tot pământul:
“ O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă. [...] O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 25-05-1997)

16. Dumnezeul Pucios se prezintă a fi “Cel cald mereu”, care aduce pe pământ “căldura Duhului Sfânt” , din care este lucrat sufletul omului. La rândul lui, sufletul trebuie să fie mistuitor ca un foc:
“ Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel.[...] Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 31-08-1997)
17. Lumea este un ogor încălzit cu căldură cerească:
“ Ogorul este lumea, şi Eu lucrez ca un grădinar şi sap şi pregătesc pentru semănat şi semăn şi fac să crească şi ud şi curăţ de spini şi de buruieni şi încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, şi aştept rodul ogorului.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-09-1997)
18. Poporul pucios este mereu încălzit, ca un pui golaş de pasăre:
“ Ca pasărea care-şi adună puii sub aripile sale, aşa lucrez cu tine, copile puişor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ţi fie frig, fiule, şi să nu ştii de greu, că tu eşti cel micuţ.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 19-12-1997)
19. Şi dragostea pucioşilor se încăldureşte, cu cuvânt cald adus din cer:
“ Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea?” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-01-1998)
20. Liderii pucioşi sunt desemnaţi şi chemaţi să încăldurească poporul:
“ E praznic de Bobotează, iar pe voi vă aşteaptă poporul cel adunat să-l încălduriţi în casele Mele cu voi, să-l aşezaţi la masă, că a străbătut drum lung şi greu, fiilor. Încălziţi-le inimile la toţi cei care s-au adunat la Iordanul cuvântului Meu, [...] O, poporul Meu, stau cu Ioan la hotar, căci cuvântul lui aşteaptă odată cu sărbătoarea lui, iar tu încăldureşte-l pe cel ce a străbătut drumul până la Mine şi până la tine, căci tu eşti unealta Mea, mărturisitorul Meu, [...]” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 19-01-2006)

21. Căldura inimii este faţa Duhului Sfânt:
“ La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 28-08-2006)
22. Nu toţi au apreciat căldurile pucioşeşti: unii au preferat să se răcorească, părăsindu-i pe liderii pucioşi şi criticându-i:
“ O, mulţi veneau să fie cu Mine şi cu ai Mei, dar mulţi Mă şi părăseau, şi apoi Mă urau şi Mă dispreţuiau şi se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăţ de păcatul iubirii de sine şi să pun în ei căldură şi umilinţă şi aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înţelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca şi plecau spre răceală, iar cei ce se ţineau după Mine şi vedeau aşa, Mă dispreţuiau şi ei mulţi dintre ei, şi unii pe alţii se întăreau împotriva Mea apoi şi se uneau iarăşi apoi cu cele de dinainte ale lor.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 06-05-2008)
23. Duioşenia (un “pucioşism” care probabil înseamnă duioşie) este “căldura credinţei sfinte”. Din ea se aprinde “flacăra ei” :
“ Voiesc să te deprind cu duioşenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumuseţe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinţei sfinte şi apoi flacăra ei.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 15-02-2009)
24. Dumnezeul Pucioasei îi răspunde cu înflăcărare, ca un piroman înfocat, “duhului Maicii Domnului”, chemând-o la aţâţarea focului care este ameninţat de necredinţă:
“O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8/21-09-2009)