Multumesc de incurajari tuturor celor ce o faceti. Nadejdea mea este neconditionata la Bunul Dumnezeu. Pe acest forum imi gasesc puterea de a lupta mai departe. In aceste momente eu sunt motorul problemei. E foarte greu sa gestionezi o astfel de situatie, de una singura, la varsta aceasta, cand ai o familie cu un copilas langa tine, niste parinti care parca nu cred in diagnosticele doctorilor si carora le e greu sa accepte ca al lor copil e in situatia asta, niste suflete nevinovate care te asteapta la scoala sa te intorci cu drag, precum si parintii lor a caror zile au devenit si pentru ei o incetitudine. In aceste momente nu-mi doresc decat Dumnezeu sa-mi scoata in cale oamenii potriviti, sa ma intareasca sa pot invinge, cu acest minunat om, aceasta boala nimicitoare. Fiecare trebuie sa ne ducem crucea asa cum ne-o facem si cum ne-o da Cel de sus.
|