Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
Frumoase texte.
Totusi, oare un om ajuns aici ramane mereu la aceste inaltimi?
Si sfantul Pavel spunea ca a fost dus prin rapire sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, dar i-a ramas o tepusa in trup ca sa il smereasca. Probabil ca pentru ca cel ajuns acolo sa nu se creada Dumnezeu, sa nu se mandreasca, nu este lasat in aceasta stare permanent.
|
Nu cred ca Sf. Pavel a fost mai putin sfant din cauza tepusei, pe care Dumnezeu i-a dat-o in Intelepciunea Sa.
Citat:
Īn prealabil postat de Fani71
In orice caz, pt noi este o ispita sa consideram ca un om cand deschide gura vorbeste Duhul Sfant automat prin el. Conceptia Bisericii nu a fost niciodata asta. Poti da cate citate vrei, este nevoie si de o gandire de sinteza aici, nu numai de citate.
|
Nu vorbim de orice om, ci de omul indumnezeit. Citeste Patericul Manastirii Pesterilor (Pecerska) si vei vedea ce haruri primesc cei, care renunta la tot ce e lumesc si se dedica exclusiv dragostei lor pentru Dumnezeu. Ca noi nu suntem nici pe departe in stare de asa ceva, stiu. Dar asta nu inseamna ca noi suntem masura lucrurilor, ci ei, sfintii. Noi nu mai avem nimic din eroismul acelor oameni simpli, care erau sfintii manastirilor din vechime; totusi, Dumnezeu ne-a harazit si noua o cale de mantuire: smerenia. Dar noi, comparativ cu aceia, am slabit foarte in credinta, incat si smerenia ni se pare aproape imposibila; si atunci, nici macar nu ne mai putem imagina ca altii au fost mai credinciosi si mai rasplatiti de Dumnezeu... Am devenit noi masura lucrurilor.