In continuare, iata ce a vazut Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, unul din sfintii care au fost rapiti la Rai:
(Trebuie sa citim cu luare aminte descrierea Sfantului Andrei. Nu trebuie sa o luam nici ca pe o imagine literala a Raiului ("exact asa este Raiul"), nici ca pe o simpla alegorie. Pur si simplu, asta a vazut Sfantul, asta au putut vedea ochii lui. Frumusetea si bucuria raiului o vad deplin dreptii care adorm intru pazirea poruncilor lui Dumnezeu.)
"...Si m-am vazut pe mine in raiul cel frumos si minunat... Ma minunam cu mintea si cu inima de podoaba cea nespusa a dumnezeiescului rai si, umbland pe acolo, ma bucuram. Si erau acolo livezi foarte multe cu pomi inalti... Nu este cu putinta a asemana frumusetea acelor pomi cu nici un pom de pe pamant... Dupa aceasta, o spaima a cazut peste mine si mi se parea ca stau deasupra tariei cerului, iar un tanar imbracat in porfira, a carui fata era ca soarele, umbla inaintea mea. Si umbland eu dupa dansul, am vazut o cruce mare si frumoasa ca un curcubeu ceresc, iar imprejurul ei stateau cantareti in chipul focului, ca o vapaie, si intr-o cantare dulce Il slaveau pe Domnul, Care a fost rastignit pe cruce. Iar tanarul care mergea inaintea mea, apropiindu-se de cruce, a sarutat-o, apoi mi-a facut semn ca si eu s-o sarut... Dupa ce am sarutat-o m-am umplut de o negraita dulceata si am simtit un miros mai placut decat al raiului. Apoi ducandu-se crucea, m-am uitat in jos si am vazut sub mine un adanc mare... El (calauza), intorcandu-se catre mine a zis: <<Nu te teme, caci ni se cade sa ne ducem mai sus!">>
Si mi-a dat mana si mi se parea, cand am luat mana lui, ca ne aflam mai sus de a doua tarie. Acolo am vazut barbati minunati, a caror fericire si bucurie este negraita de limba omeneasca... Si indata, mai sus de al treilea cer ne-am aflat, unde am auzit si am vazut multime de puteri ceresti cantand si slavind pe Dumnezeu. Apoi am mers inaintea unei perdele care stralucea ca fulgerul, inaintea careia stateau niste tineri inalti si infricosati, cu chipul ca vapaia focului... SI mi-a zis tanarul care ma ducea <<Cand perdeaua se va da la o parte, atunci il vei vedea pe Stapanul Hristos, deci sa te inchini scaunului slavei Lui>>. Iar eu, auzind acestea, ma bucuram si tremuram, caci o negraita bucurie si spaima m-au cuprins pe mine... Si iata ca o mana de vapaie a ridicat perdeaua si am vazut pe Domnul meu - precum odata Prorocul Isaia - sezand pe un scaun inalt si stralucitor, iar serafimii stateau imprejurul Lui. Si era imbracat intr-o haina rosie, avand fata prealuminata si cu ochi preadulci se uita spre mine. Si vazandu-L, am cazut cu fata in jos inaintea Lui, inchinandu-ma prealuminatului si infricosatului scaun al slavei Lui. Insa ce fel de bucurie m-a cuprins atunci la vederea Lui, nu pot grai... Si zaceam inaintea Stapanului meu cu cutremur. Apoi au cantat ostile ceresti o cantare preaminunata. Dupa aceasta, nu stiu cum, iarasi m-am aflat umbland in rai. Cand Sfantul Andrei s-a gandit ca nu o vazuse pe Maica Domnului in ceruri, un inger i-a spus: "Oare pe Imparateasa cea preastralucita a puterilor ceresti ai vrut a o vedea aici?Nu este acum aici, caci s-a dus in lumea incercata de primejdii, ca sa le ajute oamenilor sa-i mangaie pe cei nenorociti."
|