Citat:
În prealabil postat de stasylena
Multumesc de incurajari tuturor celor ce o faceti. Nadejdea mea este neconditionata la Bunul Dumnezeu. Pe acest forum imi gasesc puterea de a lupta mai departe. In aceste momente eu sunt motorul problemei. E foarte greu sa gestionezi o astfel de situatie, de una singura, la varsta aceasta, cand ai o familie cu un copilas langa tine, niste parinti care parca nu cred in diagnosticele doctorilor si carora le e greu sa accepte ca al lor copil e in situatia asta, niste suflete nevinovate care te asteapta la scoala sa te intorci cu drag, precum si parintii lor a caror zile au devenit si pentru ei o incetitudine. In aceste momente nu-mi doresc decat Dumnezeu sa-mi scoata in cale oamenii potriviti, sa ma intareasca sa pot invinge, cu acest minunat om, aceasta boala nimicitoare. Fiecare trebuie sa ne ducem crucea asa cum ne-o facem si cum ne-o da Cel de sus.
|
Dumnezeu sa va ajute. Ai sa vezi ca in lupta cu aceasta boala se intampla multe minuni in suflet, si adesea si in trup. Este o boala foarte legata de atitudinea pe care o ai fata de ea, si fata de viata in general.
Nu uitati tratamentele paralele (alimentatie, etc etc), nu va bazati numai pe cele chimice, care sunt uneori greu de indurat. Pe langa tot ce ti-au mai recomandat altii, este importanta si trairea clipei asa cum vine ea. Profitati de prezent, bucurati-va.
Nu va temeti sa vorbiti despre pericolele bolii intre voi. Altfel fiecare risca sa se inchida in el si sa lupte singur.