Noapte liniștită
de IPS Bartolomeu Anania
Noapte liniștită, noapte desfătată,
Naști în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călatoare, leneșă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Si mi-o urci în tinda, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citește, cine mi te-arată,
Noapte liniștită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Si pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuși
În măsura vremii dintre doi țăruși?
Umblu’n cartea toată, ești mereu în carte.
Foaia te desparte, fața nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Si din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viața pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Și cântări de leagăn cânți ca si altădată
Tot atât de vie și adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniștită!
|