De exemplu Dumnezeu stie toate lucrurile de care avem nevoie chiar daca nu ne rugam pentru ele. Stie si daca ii suntem recunoscatori (intr-un fel vag, nepus in cuvinte); daca suntem deprimati; daca ne simtim vinovati. Ai putea sa te intrebi la ce mai avem nevoie de rugaciune atunci, daca tot le stie pe toate.
Cand vorbeam de intentia pusa in act, ma refeream la asta: constientizarea si verbalizarea acestor ganduri si indreptarea lor in mod constient spre Dumnezeu, sub forma unui dialog, care poate fi foarte simplu: Doamne, ai mila; Doamne, iarta-ma; Doamne, am nevoie de o pereche de cizme, daca Tu crezi ca imi sunt de folos, fa sa le pot avea; Doamne, am facut o tampenie ingrozitoare, iarta-ma; Doamne, imi vine sa ma sinucid. Sau poate merge pana la contemplatie, la marii Sfinti, dar aia e deja din alt film:)
Asta se aplica si altor lucruri. Vreau binele, la modul general, si pentru asta ma pot considera un om bun. Dar cat timp nu ma ridic si nu fac _activ_ acel bine (fie rugandu-ma, fie ajutand pe cineva concret), acel lucru nu reprezinta nimic.
|