[ory]

Nu stim ce pot aduce anii, nu stim ce pot aduce clipele, dar stim ce au adus cele care au trecut si am invatat din freamatul lor contopit in fiinta noastra, am invatat sa iubim si sa pretuim, tot astfel am invatat sa si dispretuim, poate, din ignoranta si imaturitatea vulnerabilitatii . Important este ca am invatat cu suflet si cu minte, cu sensul care ne-a inaltat prin lupta si speranta .
Obisnuim sa fugim de durere, dar cred ca in durere gasesti cea mai mare forta a vietii si, tot in ea gasesti cea mai mare satisfactie venita din aceasta forta, astfel trebuie sa invatam doar sa o administram altfel in constiinta noastra .
Nu obisnuiesc sa transmit urari de fericire, cuvinte fermecate care par atat de abstracte doar prin ele insele, de aceia incerc sa patrund dincolo de dorinta, la efectul ce ne-ar putea darui cu adevarat bucurie si multumire, la ceea ce reprezentam noi insine si ceea ce putem cu adevarat face cu minunata noastra faptura. Suntem oameni, suntem deosebiti si frumoasi exact asa naturali cum suntem, suntem capabile de cele mai nepretuite lucruri, care ne sunt si gratuite, de sentimente si noblete, ne sacrificam aproape in fiecare zi prin discernamant si protectia fata de ceilalti, mereu fata de cineva de langa noi.
Anii care ni se arata in perspectiva atat de misterios, pot imbraca diferite straie, pot sa lumineze sau sa innegureze lucrurile pe care le stapanesc, dar intotdeauna va exista constiinta sensului care ni s-a dat pe pamant, a acelui sens de dincolo de aceasta stralucire sau intristare, a mantuirii spiritului nostru maret.
Adminu'...m-am invartit pana ce te-am ocolit atat, parca in mod voit, gandindu-ma initial sa-ti transmit o urare, dar sunt atat de dificila in interiorul meu, incat m-am ratacit, asa cum o fac de multe ori . Tu imi pari atat de echilibrat, ca orice cuvint gandesc ca ti-ar fi de prisos, si mic si atat de banal .
La multi ani !...Adminutul