Citat:
Ori este mai lejer si mai necesar si atunci sa avem voie toti sa ne impartasim saptamanal, indiferent de post si spovedanie, ori este sever si cu respect si atunci tot asa pentru toti.
Ca mine mai observa si altii si nu credeti ca este derutant si dureros?
Eu de-abia am curajul sa merg de doua ori in an sa ma spovedesc si impartasesc. Am respect deosebit si asa de teama de toata procedura si toate cerintele si stiu si ca nu sunt demna.
Nu este vorba sa judecam sau sa barfim. Ca eu doar am intrebat.
|
Nu e pentru toti la fel si nici nu are de ce fi :)
Eu sugeram doar sa ne vedem fiecare de ale noastre si sa ne intereseze mai putin ce fac ceilalti, ca nu pentru ei dam noi raspuns, si daca ne vin ganduri de-astea, ar fi cazul sa le luam drept ceea ce sunt, adica sminteli, pentru ca pur si simplu
nu ne priveste, nu stim noi in ce stare se afla sufletul acela care se impartaseste. Poate a tinut post. Si ce daca? Poate nu a tinut. La manstire de ex se putea impartasi lumea zilnic, eu am vizitat manastirea in preajma unei sarbatori, si conditia era sa nu se consume de dulce doar in ziua precedenta impartasirii (si sa se spovedeasca in ajun), nu cu trei zile inainte, tocmai pentru ca era o perioada cu dezlegari si intreaga obste sarbatorea avand pe masa atat produse de post cat si de dulce, fiecare alegandu-si dupa dorinta.
Zic si eu, ca ma mai ascut uneori cand mi se pare ca unii stau si contabilizeaza faptele si credinta altora. Daca te lasa duhovnicul te impartasesti, daca nu, pauza. Si asta o spun ca una care
nu are voie sa se impartaseasca inca, insa ma bucur cand vad ca altii o fac si incerc sa nu ma gandesc deloc la severitatea sau laxitatea practicilor lor. Sa le fie spre sanatate, bucurie si mantuire, na. Iar daca ma surprind ca incep sa ma turez pe tema altuia, imi ard singura doua bice metaforice pe spate, ca sa-mi aduc aminte de problemele, pacatele si canoanele mele si sa-mi stea mai putin capul la dulcele altuia :P
:)
Scuza-mi te rog tonul, imi dau seama ca poate am sunat putin mai agresiv decat imi doream. Ideea e ca nu suntem toti la fel, Dumnezeu stie asta si duhovnicii stiu asta. Si ii da fiecaruia voie dupa putinta, ravna si priceperea omului, in spiritul legii mai curand decat dupa litera sa.