Frumoasa poveste.Din cate imi dau eu seama sotia ta a inceput sa-si cam piarda din speranta.Probabil din cauza sirului neintrerupt a intamplarilor rele , nefericite si a neimplinirilor crucea devine tot mai grea.Probabil ca a ajuns la capatul puterilor si rabdarilor, si e din ce in ce mai greu sa lupte, vazand ca lucrurile nu sunt nicidecum cum si-ar fi dorit ea.Nu mai are sorti de izbanda si e tot mai trista si necajita vazand ca lucrurile nu se amelioreaza.Faptul ca ieri era cu zambetu pe buze si azi complet trista si bulversata poate insemna ca ieri inca mai credea intr-o ameliorare si redresare a lucrurilor si a norocului,dar deja azi au inceput sa o lase picioarele si sa-si piarda puterea.E greu sa fi puternic tot timpul, oricate ai pati.Si Mantuitorul a cazut sub povara crucii la un moment dat.Tu sa fi alaturi de ea, incearca sa o intelegi sa o sprijinesti si sa o sustii, sa o ajuti sa-si poarte crucea.Sa-ti ceri iertare si sa-i spui ca iti doresti ca toate lucrurile sa fie bune si ce e mai bun pentru ea si pentru voi.
|