[adam000]

...continuare...

Euharistia şi unitatea Bisericii

Identificarea adunării euharistice cu Biserica lui Dumnezeu nu ar fi fost posibilă fără o prealabilă punere în legătură a Euharistiei cu conştiinţa despre unitatea Bisericii primare. Sf. Ap. Pavel, adresându-se Corintenilor, scria: „Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”. În acest loc o importanţă deosebită are ideea că „cei mulţi” alcătuiesc „un trup”, identificat cu pâinea euharistică. Această legătură a dumnezeieştii Euharistii cu conştiinţa că „cei mulţi” se unifică prin mijlocirea ei şi în ea într-un singur „trup”, dar nu într-unul oarecare, ci în Trupul lui Hristos, devenind astfel nu una, ci unul, Însuşi Domnul, este adânc înrădăcinată chiar în începuturile Euharistiei cât şi ale Bisericii, lucru de care ne poate convinge o evaluare atentă a „Cinei celei de Taină”, în care se găseşte originea Euharistiei. Cei mulţi de la Cina cea de Taină ca şi cei mulţi din epistolele Sf. Pavel sunt adunaţi şi se identifică în Euharistie: „Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”.
Nu putem să nu ne gândim aici şi la concepţia Sf. Evanghelist Ioan despre unitatea celor mulţi în „Fiul Omului”, strâns legată de Sf. Euharistie. Fiul Omului este cel care dă „mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică”. El este „Pâinea cea adevărată Care S-a pogorât din cer”. E clar că drept „Fiu al Omului” e prezentat chiar Domnul Hristos în relaţia Lui cu Euharistia. De aceea şi comuniunea euharistică e descrisă ca o mâncare nu doar a cărnii Domnului, ci a cărnii Fiului Omului: „Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”. Cu această calitate de Fiu al Omului, Iisus este înfăţişat în Evanghelia a patra nu doar identic cu pâinea Euharistiei (Eu sunt Pâinea vieţii), ci şi ca realitatea prin excelenţă în care sunt cuprinşi toţi: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”.
Prin urmare, pentru gândirea Bisericii primare, prin Euharistie „cei mulţi” – noul, adevăratul Israel, cei care constituie Biserica – sunt o unitate care Îl închipuie pe Hristos până la deplina identificare cu El. Toate acestea demonstrează că Eclesiologia creştinismului primar, mai ales în ce priveşte unitatea Bisericii, nu poate fi înţeleasă în nici un chip fără referirea la dumnezeiasca Euharistie.