[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de mihailt

Da mai frate Orthodoxia da eu te-am intrebat care din Bisericile ortodoxe le consideri fratia ta cu har si care nu.
Ca din Bisericile pe stil vechi sunt mai multe: floriniti,matheiti (care se pare s-au impartit in doua biserici acum),o parte din ROCOR care nu a vrut sa se uneasca cu BO Rusa etc.

Nu sint eu chemat sa spun cine are Har si care nu, in schimb stiu sigur ca Biserica se afla acolo unde numai ortodoxia este marturisita si exista succesiune apostolica valida. Tu ai o intelegere papistaseasca (nu-i vina ta!) a Bisericii pe care ti-au inoculat-o cei care vor ca tu sa dai supunere totala indiferent de ce marturisesc aceia in materie de Credinta. Dar Biserica lui Cristos a aratat si arata altfel. De exemplu, Alexandru Kalomiros scrie despre Biserica in Impotriva falsei uniri din 1964 asa:

"O Biserica Ortodoxa locala este prin ea insasi catolica (adica Biserica lui Cristos), indifferent de marimea ei sau de numarul credinciosilor si independent de toate celelalte Biserici Ortodoxe. Aceasta este asa pentru ca Bisericii locale nu-i lipseste nimic in ceea ce priveste Harul si darul lui Dumnezeu. Toate Bisericile locale din intreaga lume luate impreuna nu contin nimic mai mult in Har Divin decit ceea ce exista in Bisericile locale mici si cu putini membri."

(A local Orthodox church regardless of her size or the number of the faithful is by herself alone, independently of all the others, catholic. And this is so because she lacks nothing of the grace and gift of God. All the local churches of the whole world together do not contain anything more in divine grace than that small church with few members.)

Cu privire la unitatea Bisericilor Ortodoxe locale, dr. Kalomiros mai scrie:

"De aceea, unitatea Bisericii nu este o chestiune de ascultare fata de o autoritate mai mare [din afara Bisericii locale]. Nu este o problema de supunere fata de superiori. Relatiile externe nu fac unitate, si nici deciziile comune ale consiliilor, fie acelea chiar Consilii Ecumenice. Unitatea Bisericii lui Cristos este data de impartasirea in Trupul si Singele lui Cristos, in impartasirea cu Sfinta Treime. Aceasta unitate este liturgica si mistica.

Deciziile comune ale unui Consiliu Ecumenic nu reprezinta fundamentul unitatii, ci rezultatul acelei unitati. De altfel, deciziile unui consiliu ecumenic sau local sint valide numai daca sint acceptate de catre constiinta Bisericii si daca sint in accord cu Traditia.

Papalitatea reprezinta prin excelenta o distorsiune a unitatii Bisericii. Ea face ca acea legatura de dragoste si liberatate sa devina o legatura a constringerii si tiraniei. Papalitatea inseamna necredinta in puterea lui Dumnezeu si doar incredere in puterea sistemelor omenesti.

Dar sa nu-si inchipuie cineva ca papalitate exista numai in Vest. In vremurile noastre ea a inceput sa se manifeste si la ortodocsi. Citeva titluri episcopale sint caracteristice acestui spirit, de exemplu: “Arhiepiscop a Toata Grecia” sau “Arhiepiscop al Americilor de Nord si Sud”. De multe ori auzit lumea referindu-se la Patriarhul Constantinopolului ca “lider al Ortodoxiei” sau pe rusi vorbind despre Moscova ca cea de-a treia Roma si despre patriarhii acesteia ca despre unii care tin mina friiele intregii Ortodoxii. In fapt, multe rivalitati s-au pornit. Toate acestea sint manifestari ale aceluiasi spirit lumesc, aceasi sete pentru putere lumeasca si apartin acelorasi tendinte ce caracterizeaza lumea noastra astazi."

(The unity of the Church, therefore, is not a matter of obedience to a higher authority. It is not a matter of submission of subordinates to superiors. External relations do not make unity, neither do the common decisions of councils, even of Ecumenical Councils. The unity of the Church is given by the communion in the Body and Blood of Christ, the communion with the Holy Trinity. It is a liturgical unity, a mystical unity.
The common decisions of an Ecumenical Council are not the foundation but the result of unity. Besides, the decisions of either an ecumenical or local council are valid only when they are accepted by the consciousness of the Church and are in accord with the Tradition.
The Papacy is the distortion par excellence of Church unity. It made that bond of love and freedom a bond of constraint and tyranny. The Papacy is unbelief in the power of God and confidence in the power of human systems.
But let no one think that the Papacy is something which exists only in the West. In recent times it has started to appear among the Orthodox too. A few novel titles are characteristic of this spirit, for example, "Archbishop of all Greece," "Archbishop of North and South America." Many times we hear people say of the Patriarch of Constantinople, the "leader of Orthodoxy," or we hear the Russians speaking of Moscow as the third Rome and its patriarch as holding the reins of the whole of Orthodoxy. In fact, many sharp rivalries have begun. All these are manifestations of the same worldly spirit, the same thirst for worldly power, and belong to the same tendencies which characterize the world today.)