Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Eu nu m-aș împărtăși în aceste zile.Doar dacă ar fi vreo urgență(boală,naștere,plecare din țară, drum lung).
Am postit,m-am spovedit,împărtășit în post.Acum am mâncat de toate,carne,am băut și puțin vin,m-am bucurat cu familia și cu prietenii așa cum spune datina din străbuni.
Tot ce este prea mult strică.Mai spunea cineva pe aici - să nu cădem în extreme că nu este plăcut lui Dumnezeu și nici să judecăm.
|
Totusi, Dorina, pana la urma, de ce este atat de incompatibila bucuria sarbatorii (cu tot ce comporta ea) cu impartasania? Mi se pare ca dimpotriva, ca asa ar trebui sa fie, o sarbatoare (indiferent daca cade in post sau nu) se serbeaza in primul rand prin impartasanie, si in al doilea prin bucuriile omenesti - mancare, etc. Acestea devin astfel o continuare a liuturghiei, o 'liturghie dupa liturghie'.
Nu cred ca esre o exagerare impartasania deasa pentru un crestin care se straduieste sa nu faca pacate si care se spovedeste des.
Primii crestini, pana prin secolul 5 (in unele regiuni si mai tarziu), asa traiau si orice altceva parea nefiresc. De ceea exista si regula ca daca cineva nu se impartaseste trei duminici la rand fara un motiv binecuvantat este considerat excomunicat pana face pocainta (iesind bineinteles afara cand se striga 'usile, usile'!).
Liturghia fara impartasanie este, pana la urma, ca o masa mare unde am fost invitati dar nu mancam, ci doar admiam bucatele.
Repet, eu inteleg ca in Romania nu este asa, dar incerc sa spun ca nu neaparat traditia romaneasca este cea mai corecta din cate exista.