Pai
Bolile psihice vin clar de la Aghiuta... Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni. Doar ingaduie suferinta pentru intoarcerea noastra.
Apoi indiferent de cat de grele sunt aceste boli, ele sunt vindecabile.
Insa tratamentu e foarte complex si se extinde pe mai multe planuri.
1.In primul rand fizic. Trebuie vazut daca nu sunt boli fizice care le declanseaza pe cele psihice. De exemplu de la viermisori poti face depresie, sau sa fii anxios si sa ai insomnii.
Aceste cauze se pot determina destul de lejer prin examene medicale. De aceea e bine ca atunci cand sunt si cele mai mici semne de boala si discomfort fizic sa nu le ignoram, ci sa le tratam.
2. In plan psihic, trebuie ca persoanele de genu sa fie mereu asistate. Sa se discute mereu cu ele, sa nu fie lasate sa se inchida in ele. Omul nu a fost gandit ca individ care sta izolat, ci ca persoana care traieste in comuniune cu alte persoane. In momentu in care ne izolam, si nu mai comunicam apar boli psihice.
3. Apoi e planul emotional, care e cel mai important. Orice om are nevoie de dragostea altui om si de dragostea lui Dumnezeu, alfel clacheaza. De aceea un om cu probleme, care este primit cu dragoste si imbratisat se vindeca mai repede decat unul care ia calmante.
Stiu caz concret cu o fetita care era nascuta cu handicap mintal, si toti psihiatrii ziceau ca nu exista tratament, ca o sa primeasca pensie de handicap si o sa stea acasa. Mergea la scoala speciala, unde numai desenau, si mai invatau o poezie, sau cate o litera. Si acolo erau si clase normale, si s-a imprieteni cu o fata credincioasa. Care nush cum a facut, dar intr-un an de zile a invatat-o sa scrie, sa socoteasca, si multe alte chestii, ca dupa in anul urmator au trecut-o in clasa normala, iar acum termina liceul, iar in vacante a fost si angajata. Stiu ca e vecina cu mine. Imi amintesc cand mergeau ele doua prin Ardeal la Prislop la parintele Arsenie. Ce schimbate se intorceau....
Daca in clinici medicii ar comunica cu pacientii, asistentele are fi ca niste mame bune si ar trata pacientii cu dragoste si blandete, si ar mai exista si duhovnici buni acolo... ar ramane clinicile goale, iar nici un pacient nu ar sta mai mult de o luna acolo.
Din pacate lumea in care traim ne impinge la izolare si egoism, facandu-ne astfel foarte vulnerabili la astfel de boli. Tocmai de aceea trebuie sa luam aminte la noi, si mai ales la cel de langa noi, pentru a nu deveni urmatorii schizofrenici, pshiopati, depresivi.
|