[adam000]

Dpdv al cauzalitatii eu nu as face diferenta intre bolile psihice si cele fizice, pentru ca ambele categorii pot avea cauze organice (cauze fizice obiective legate strict de trup) sau pot avea cauze duhovnicesti sau ambele.

Nici dpdv al atitudinii noastre fata de omul bolnav, indiferent ca e vorba de o boala fizica sau psihica nu ar trebui sa facem vreo diferenta. Omul bolnav este un om care sufera fara ca el sa fi cauzat boala, indiferent despre ce boala e vorba, iar rostul nostru este sa il ajutam, sa il iubim indiferent de boala si neputinta sa in fata suferintei sale. Pentru noi cei din jurul unui om bolnav (fie ca e vorba de familie, fie prieteni, cunoscuti sau chiar si daca ne nimerim intimplator in preajma unui om bolnav) este in primul rand o incercare din partea Lui Dumnezeu pentru noi, pentru a ne incerca si dovedi iubirea fata de aproapele, ajutorul pe care il putem noi oferi semenului nostru aflat in suferinta.

Asa ar trebui sa privim noi boala si omul bolnav: nu sa zicem "vai ce-i cu el si ce se va intimpla cu el", nici sa nu zicem "asa a vrut Dumnezeu deci eu nu ma bag", nici sa nu zicem "sufera pt pacatele lui" caci nu este al nostru sa stim aceste lucruri, ci numai a Lui Dumnezeu este a sti, ci sa zicem "ce putem NOI sa facem ca sa il ajutam" si nu numai sa zicem, dar mai ales sa FACEM, sa il AJUTAM de-adevaratelea cat putem de mult (sa ne rugam pentru el, sa il ducem la doctor, sa ne tinem de capul bolnavului sa isi ia medicamentele, sa ii cumparam medicamente daca nu are bani, sa il ajutam sa ii cumparam alimente si cele trebuincioase daca el nu e in stare, sa il ajutam sa se imbrace daca nu e in stare, sa il sustinem psihic, sa-i oferim tot ce-i mai bun si sa il ajutam sa mearga la Maslu, sa il pomenim la pomelnic, etc).

Aduceti-va aminte de pilda bunului samarinean, acela cand a intalnit un om bolnav cazut in drumul sau nu a stat sa se intrebe "ce va fi cu el", nici nu s-a intrebat "pt ce a patit acestea, daca pt pacatele lui sau pt altceva", nici nu a zis "asa a vrut Dumnezeu", ci a pus mana si l-a ajutat cum a putut, i-a dat primul ajutor atat cat s-a priceput si apoi l-a luat cu el si l-a dus unde sa fie ingrijit mai bine si a platit ca sa fie ingrijit bolnavul. Asa ar trebui sa facem si noi! Nu sa ne punem atatea intrebari la care numai Dumnezeu are raspuns, nici sa ne ferim de cel bolnav fie ca e bolnav psihic, fie ca e bolnav fizic, ci sa punem NOI mana sa il AJUTAM! Sa il ajutam cum putem si fizic si prin doctori si psihic aratandu-ne dragostea si mi ales prin rugaciune.

Daca boala are cauze organice, atunci tratamentul medicamentos este cel care imbunatateste cel mai dramatic santatatea celui bolnav si nu trebuie neglijat niciodata (trebuie ca cel bolnav sa se tina de tratament). Dar trebuie sa nu neglijam nici rugaciunea, pentru ca doctorul trateaza dar Dumnezeu este cel care vindeca si ne tine in viata. Dumnezeu a inviat mortii, a dat viata trupului stricat prin moarte si l-a facut sanatos la loc (ex Lazar), deci poate vindeca orice boala fizica (ce nu are cauze duhovnicesti), iar noi sintem datori a ne ruga. Maslu, pomenirea la Liturghie, rugaciunea personala, etc, cea mai importanta fiind Sf Euharistie.

Daca boala are cauze duhovnicesti, atunci se vindeca prin rugaciune, este puternic influentata de rugaciune. Fie ca e vorba de o posesie si atunci il vezi ca omul acela face urat la cele sfinte (spre deosebire de bolile psihice organice unde bolnavul nu face urat la cele sfinte), fie ca e vorba de dureri fizice sau alte stari de rau fizic cauzte de vrasmas (care trec atunci cand omul se roaga sincer sau se roaga preotii pt el), biserica a randuit atatea slujbe de folos! Maslu, dezlegari, pomenirea la Liturghie, rugaciunea personala, etc. Bineinteles, cea mai importanta este Sf Euharistie.

Dar oricum ar fi si orice cauza ar avea (si repet, nu ne este noua dat a sti de ce si pentru ce), noi trebuie sa il ajutam pe cel bolnav cat de mult putem! Sa-l ducem si la preot si la doctor, sa-l ajutam si fizic obiectiv si si prin rugaciune. Asta trebuie sa ne preocupe - cum sa-l ajutam! Nu "de ce?", nici "daca se va mantui?", ca acestea sint ale Lui Dumnezeu! Al nostru trebuie sa fie ajutorul si dragostea smerita.