[sophia]

Vad ca s-a ajuns pe alaturi de drum cu discutia.
Geo a raspuns si m-a lamurit.
Problema si nelamurirea mea si am inteles ca si a Dorinei, nu este neaparat deasa impartasanie, ci conditiile in care se face.
Geo a spus clar ca intre 25 dec. si 1 ian. nu se posteste, deci te poti impartasi zilnic, fara post (macar fara cel alimentar, in rest nu stiu sigur).
Este pacat atunci ca nu se spune asta undeva, in calendar, afisat in biserica, sau s-o anunte preotul, ca sa putem sa beneficiem toti de acest lucru.
Asa mi s-ar parea normal.
Daca este la liber, sa stie toti si sa se bucure toti.
Eu nu am stiut aceasta regula si probabil ca multi n-o stiu.

Eu si am inteles ca si Dorina la fel, fac parte din aceia care nu ma pot duce la impartasanie asa, fara pregatire, cand vreau eu, oricat as fi de dornica.
Repet, ca sa fie clar, eu consider normala impartasania mai deasa de 4 ori pe an.
Nu sunt de acord cu cea saptamanala, sau mai deasa, pentru ca nu cred in ruptul capului ca exista cineva, nici chiar preot sau calugar care sa fie asa pur si fara de pacat si in plus ar trebui sa renunti la totul (mancat, sot/sotie, etc.).
Nu sunt de acord nici cu dezlegari aiurea.
S-a pus o regula f.dura, candva, de cineva si aia spune ca impartasania sa fie facuta in urmatoarele conditii:
- post trupesc si alimentar
- pregatire sufleteasca (nu pot sa va explic ce inteleg eu prin asta, dar macar sa te stii ca ai cerut iertare de la toata lumea, ca n-ai facut rau, ca ai trait in curatenie (in perioada aia) de suflet si trup etc.
- spovedanie
- nemancat nu stiu cate ore (de seara de dianinte)
- femeile sa nu fie in anumite zile sau lauze, sau mai stiu eu
- barbatii sa nu li se fi intamplat accidente (stiti voi la ce ma refer).

Eu asa stiu. Va rog sa ma corectati. Nu am facut eu regulile astea si nu sunt nici de acord cu toate, dar nu e dupa mine.
Eu tin cel mai mult la pregatirea sufleteasca.
Daca s-au impus aceste reguli, de multe ori necompatibile cu viata mireana, atunci ori trebuie sa le tina toata lumea, cu exceptiile prevazute in lege (bolnavi grav etc.), ori se usureaza pentru toata lumea.
Chiar am citit zilele astea si in cartea lui Ene Braniste (Liturgica) si acolo scrie pregatirea trupeasca pentru impartasanie (si liturghie).
Si preotii trebuie sa posteasca inainte 2-3 zile si mai apoi in ziua aceea si inca una. Nu mi-e clar cand mai au relatii cu sotia, cand exista si mai multe liturghii in saptamana (sarbatori).
Si mai spune ca nu este voie sa nu se impartaseasca la liturghie (preotii).
Si atunci? Ce dezlegare si cine sa le dea. Vai de ei si familiile lor. Este f.clar.
La fel si pentru mireni.
Se spune clar macar 3 zile de post inainte si in ziua respectiva.
Deci in mod normal nu poti sa te impartasesti asa des, sau renunti la familie si devii numai vegetarian.

Acum eu nu stiu cum se dau aceste dezlegari si in functie de ce. N-am gasit scris nicaieri de fapt, acest lucru. Ca si duhovnicul are de respectat niste reguli si isi ia asupra lui niste pacate pana la urma, ale persoanelor pe care le dezleaga.
Eu nu analizez acum pe nimeni, dar ceva nu este drept si nu este clar.
Cum este pana la urma cu aceste reguli pentru impartasanie? Sunt pentru toti sau nu?
De ce se spune atunci la tot pasul, deasa impartasanie, daca regulile sunt asa dure si invers?
Sa se stabileasca reguli incat sa aibe toti acces la impartasanie mereu. Ca la catolici!

Pe de alta parte eu nu consider imprtasania ca pe o lingurita pe care trebuie sa o iei in fiecare zi sau slujba. Impartasania este ceva sfant, este Trupul si Sangele Lui si se ia cu o socoteala, cu un sens.
Voi stiti sa-mi spuneti ce sens are sa tot iei lingurita asa zilnic? Cand tu nu esti la inaltimea cuvenita si faci pacate? Cand esti un simplu mirean? Indiferent cat esti de bun...
Adica unde este respectul fata de acest act? Esti dezlegat, nu postesti, nu te spovedesti, esti la zile sau nu, tu iei impartasania. Care este rostul?
S-ar putea atunci altfel: sa mergem toti sa ne impartasim mereu, fara restrictii, tocmai ca sa fim mai buni, ca sa simtim bunatatea Domnului si sa ne fie aproape. Atunci da. O luam ca pe medicament si intaritor!
Dar sa se hotareasca intr-un fel.

Legat de Craciun si alte sarbatori si petreceri.
Mi se pare firesc sa postesti, sa iei impartasania in prima zi (de Craciun) si apoi ai voie sa petreci, sa te duci cu sotul/sotia, sa mananci.
Nu mi se pare insa firesc sa iau impartasanie, iar mai petrec, iar mai iau impartasanie. Aici nu stiu care este rostul. Nu m-as simti bun nici de impartasit, dar nici ca om normal, de petrecut si dus cu sotul/sotia. Este ceva pe furate de ambele parti, zic eu.

Si este nedrept si la modul ca unii sunt opriti pentru mai stiu eu ce, altii nu indraznesc sau nu pot posti de ex., sau din alte motive nu se duc sa se impartaseasca, desi poate ca ar merita de fapt, iar altii sunt dezlegati. Cine ne stie pe dinauntru si pe dinafara in afara de Dumnezeu? Si cine ne selecteaza? De unde stiu eu de ex. ca nu le da dezlegare unora mai putin merituosi ca mine?

De ex. una din persoanele despre care spuneam in postarea initiala greseste intr-un anume fel, chiar fata de mine. Nu este ceva mare, face si multe lucruri bune. Dar vreau sa spun ca nu este perfecta, preotul o sustine si o apreciaza. Nici nu le urmaresc daca si cand se spovedesc. Nici eu n-as opri-o, dar macar o data sa se corecteze, sa spuna "iarta-ma" si sa faca mai bine.
Nimeni nu este perfect incat sa merite mai mult decat altul Sf. Impartasanie. Asta vreau sa spun.

La fel cum stiu ca eu nu ma simt sufleteste bine sa ma impartasesc la un moment dat, dar cumva trebuie si ma duc s-o fac (mai fortat), pentru ca este post mare (Craciun sau Paste) macar si ca asa se face.
Nu stiu daca ma intelegeti. Sunt cam confuza (si in ceea ce simt).