@Fani - daca ar fi dupa mine, eu chiar nu vreau reguli. Si da, sufletul si dragostea primeaza la mine. Eu asa am invatat de la Iisus.
Totusi regulile exista, pentru ca altii le-au inventat.
Ceea ce-mi doresc eu este ca ele sa fie: clare, vizibile, aplicate de toti in acelasi fel.
Am mai spus ca ma deruteaza si deranjeaza marginalizarea, nedreptatea si lipsa de informatii clare.
De ex. daca exista aceste portite/dezlegari in perioda de sarbatori pentru impartasit, atunci sa le stim toti si sa le putem aplica toti.
Daca eu consider ca atunci sunt pregatita sa ma pot impartasi pe 26 dec. sau 1 ian, sau in alta zi, chiar daca n-am postit, dar cand ma simt eu pregatita sufleteste si cand nu este puhoi, atunci sa pot sa ma duc.
Si nu ste vorba ca ma intereseaza de altii, ci imi pun problema de mine. Oare eu sunt buna, sau mai rea si n-am voie sa am dezlegare, etc.
Eu imi cer mai intai de toate voie de la Dumnezeu, prin rugaciune daca sa postesc, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Si daca ma lasa, atunci am si puterea si reusesc, si daca nu, atunci nici nu ma lasa sa ajung...
Ca sa fac o comparatie din viata de zi cu zi:
Cand eram copil era regula ca la implinirea varstei de 9 ani te putea face pionier, dar mai erau niste conditii (invatatura, buna purtare, etc.).
Bun, la mine in clasa erau facuti toti pionieri. Nu stiu fiecare cand implineau si ce criterii indeplineau, dar eu eram in permanenta in spaima.
La un moment dat am plans acasa si am spus: mama, pe mine n-o sa ma faca pionier, toti ceilalti sunt, eu nu sunt buna. Oare de ce, ce am facut rau?Mama incerca sa ma linisteasca spunand ca sunt f.buna si eu si e vorba numai sa implinesc varsta.
Am ramas ultimii 2-3 copii care ne-au facut pionieri in clasa, din cauza ca...eram cei mai mici. Abia atunci mi-a cazut piatra de pe inima.
Vroiam sa fiu ca ceilalti, sa nu fiu mai prejos.
La fel mi s-a intamplat toata viata. Am dreptul/voie, sunt la fel de buna ca ei? Asa ma intreb mereu.
|