Mai intai de toate am observat ca exista diferite intelegeri/viziuni ale bolii psihice in lume (de la Est la Vest si alte puncte cardinale), intre biserica si medicina etc.
In tara de ex. este o teama de boli psihice si terapii, pentru ca stim cum se faceau in alte vremuri si ce se ianmpla cu oamenii (chiar unii sanatosi).
Si azi, daca spui ca ai probleme sufletesti si ai avea nevoie de terapie, este groza mare in tara. Esti considerat automat nebun.
Adica se amesteca boli psihice grave (schizofrenii, paranoia etc.), cu suferinte psihice ca urmare a unor traume, sau a stresului si oboselii.
La noi in tara inca nu se cunosc multe lucruri: depresia, traume, astenii psihice, hipersensibilitatea psihica (oameni care de fapt nu sunt bolnavi, dar se incadreaza mai greu in lume pentru au mari sensibilitati).
In alte tari este ceva normal sa te simti rau psihic si sa te duci la o terapie la psiholog/psihoterapeut.
De asmenea ina numite situatii esti ajutat automat si este f.normal: deces de persoana apropiata, divort, boala grava in familie, etc.
Am cunoscut in mod direct cazul unei persoane aflate pe moarte si familia (copii si nepotica) au fost preluati de psihologul unitatii unde se afla persoana pe moarte, ca sa fie sfatuiti.
In tara trebuie inca sa te lupti singur.
De asemenea se lupta pentru asigurarea unor terapii si consilieri in situatii care te darama psihic: boala grea, somaj, infertilitate, astenie psihica severa (burn-out).
Sunt boli ale secolului.
Se fac si terapii de cuplu, iarasi f.necesare.
In tara n-am auzit sa fie oferite asmenea lucruri.
Din punct de vedere religios, in alte tari exista un fel de asistenti, in german se numesc "Seelensorge", care au si cabinete si ore de consultatie. Ei sunt un amestec de teolog cu psiholog am inteles.
la noi exista duhovnicul, dar acest nu este prgatit pe partea psihologica si exista in numar mult prea mic fata de cerinte.
Pe urma nu este clar cum se face deosebirea intre boala psihica si cea de natura religioasa/duhovniceasca.
Adica ce este aceea boala duhovniceasca si cu ce te poate vindeca duhovnicul.
Vad f.adesea ca in biserica probleme de suflet nu sunt luate in considerare.
Se pune insa accent pe ce mananci, cum te imbraci, unde te asezi, etc.
Pai sa ma ierte Dumnezeu, dar nu-i normal.
Tu te duci cu sufletul in batista si in lacrimi si preotul te trimite la plimbare ca nu stie ce sa-ti spuna, sau mai stiu eu, nici nu te baga in seama.
Ba mai grav, te considera cu diavol si trebuie sa patesti ca fata aceea care a murit exorcizata, cand ea avea diagnostic de la medic.
Parintele Galeriu imi spunea ce important este sa iei in considerare sufletul si in boli fizice si in biserica si peste tot.
Deci trebuie lamurite aceste lucruri si in tara si facut o diferenta si pregatit si preotii/duhovnicii sa stie sa puna un diagnostic bun si sa ajute omul, sa lucreze chiar impreuna cu psihologul.
Sa nu uitam: credinta, sau coprul uman se mai reface, se mai vindeca, dar sufletul si nervii f.greu.
|