O observatie: e Alexandru :P
Mediul inconjurator presupune si persoanele din mediul respectiv. In factori de mediu intervin si persoanele cu care intram in contact
Avem o problema la intelegere reciproca :D (cred ca e intradevar pentru ca ne definim altfel termenii.. in fond e perfect explicabil.. termenul eternitate exista, dar o percepem altfel)
Eu bateam in schimb in alta directie: intradevar...daca luam notiunea de etern atunci ea poate presupune ca si trecutul si viitorul sunt comprimate intr-o clipa vesnica(cu toate ca trecutul deja pune probleme serioase: daca fiinta nu a fost dintotdeauna asa, atunci trecutul nu ramane decat o amintire, e retrait in intregime in clipa eterna, dar nu face parte din ea). Eternitatea e o stare de existenta. Noi percepem momentan timpul ca ceva cu inceput si sfarsit. Daca am ajunge la un stadiu superior, am trai si noi aceasta stare... din punctul nostru de vedere totul se desfasoara in acea clipa, si clipa este perpetua. Dar din punctul de vedere al unui om ce considera timpul relativ, noi am evoluat, am ajuns la un stadiu nemaipomenit de avansat, si am ramas acolo, pentru tot restul vremii. Si tot aici am vrut sa ajung: nimic nu se naste atemporal(este clar imposibil...geneza presupune un inceput) prin urmare Dzeu ori nu are geneza(o problema serioasa ce necesita multa imaginatie) ori are o stare inferioara, ce ulteriror o paraseste pentru a deveni etern. Cum totul este relativ, un observator din afara ne-ar spune ca noi continuam sa existam la infinit, dar noi percepem totul ca acelasi moment.
Din nou simple ipoteze.
Trecand la insuportabil...poate am folosit un termen mai dur unde nu era nevoie. Sa zicem ca singura provocare pentru o astfel de fiinta, singurul mod de a nu se inchide intr-o singura stare la care sa ramana, ar fi sa inceteze sa existe. Chiar si o stare de euforie eterna pentru unii nu ar fi destul, nu ar fi la fel de atragator ca ceva inca neexperimentat.
|